Noutăţi
Ev. Matei 21, 33-44:
33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
41. I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri”?
43. De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.
44. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.
Talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur:
Continuare»Sfântul Ioan Damaschinul,
Al doilea Cuvânt de laudă la preacuvioasa Adormire a Maicii Domnului
1. Maica Domnului, Cununa laudelor
Nu există nici un om care să poată lăuda cum se cuvine plecarea dumnezeiască a Maicii Domnului din această viață, nici dacă ar avea mii de limbi sau dacă ar avea mii de guri pentru aceasta. Mai mult decât atât, nici dacă toate limbile oamenilor răspândiți pe toată fața pământului s-ar aduna laolaltă, tot nu ar ajunge la măsura unor laude după cuviință. Căci Maica Domnului este mai presus de orice măsură a laudei. Și fiindcă ceea ce se aduce înainte lui Dumnezeu este bineplăcut Lui, atunci când [se aduce] după putere, din dor, râvnă și alegerea cea bună, și fiindcă cele ce sunt dragi și iubite Fiului sunt și Maicii Domnului bineplăcute, se cuvine să reîncepem cuvântarea de laudă, dând ascultare poruncilor voastre, o, bunilor păstori și bineplăcuți ai Domnului, chemând în ajutor pe Cel ce S-a întrupat din ea, pe Cuvântul, Cel ce umple orice gură deschisă spre laudă și Singurul Care îi poate aduce vrednică și cuvenită laudă. Așa să o lăudăm: știind că atunci când începem laudele nu facem decât să plătim ceea ce datorăm și, odată plătită datoria, iarăși suntem îndatorați, astfel încât datoria noastră rămâne pururea începută, dar niciodată plinită.
Continuare»„Și iată, venind un tînăr la El, I-a zis: „Învățătorule bune, ce să fac pentru ca să moștenesc viața de veci?” (Matei 19, 16)
[OMILIA LXIII]
Unii îl defaimă pe tînărul acesta, spunînd că era viclean și rău, că a venit la Iisus spre a-L ispiti; eu însă nu voi sta la îndoială să spun că era un iubitor de argint, un om biruit de averi, pentru că și Hristos tot această mustrare i-a făcut. Nu-l socotesc deloc viclean. Și e primejdios să îndrăznești să te pronunți asupra unor lucruri pe care nu le cunoști, mai cu seamă atunci cînd ai de gînd să învinuiești. De altfel și evanghelistul Marcu înlătură bănuiala că tînărul acesta ar fi un ispititor. El spune: „A alergat la El și îngenunchind înaintea Lui, îl ruga” (Marcu 10, 17); Și: „Căutînd la el Iisus, l-a iubit” (Marcu 10, 21).
Continuare»23. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.
24. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi.
25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească.
26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.
27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.
28. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator.
29. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.
30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?
34. Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
35. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre. Continuare»
„ Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan,
fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor… ”
(Matei 17, 1-2)
Pentru ce a luat Domnul cu Sine numai pe cei trei Apostoli? Pentru că ei întreceau pe toţi ceilalţi.
Petru se deosebea şi prin aceea că iubea foarte mult pe Domnul, Ioan prin aceea că era foarte iubit de Domnul, iar Iacov prin răspunsul ce-l dăduse împreună cu fratele: „Putem bea paharul” (Matei 20, 22). Şi, în afară de aceasta, prin fapta sa, căci Iacov, într-adevăr, a făcut ceea ce adeverise prin acel răspuns, pentru că el a fost atât de nesuferit pentru iudei, încât Irod a crezut că-şi va dobândi cinstea lor, dacă-l va omorî (Fapte 12, 1-3).
Continuare»La praznicul Nașterii Fiului lui Dumnezeu pentru noi și pentru mântuirea în toată lumea, Vă dorim Sărbători binecuvântate tuturor.
Fie ca Nașterea lui Hristos să ne fie de folos spre mântuire.
Mulți și fericiți ani tuturor!
Continuare»În urma știrilor apărute la Televiziunea Națională în cadrul emisiunii „Mesager” și anume „Scandal la Mănăstirea Sireți!" din data de 23.07.2021, Sfânta Mănăstire Sireți vine cu următoarele precizări: Continuare»
In primele patru zile ale Postului Mare, in cadrul slujbei Pavecernitei Mari, se citeste pe fragmente Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul. In miercurea din saptamana a V-a a Postului Mare, se reciteste pentru a doua oara in perioada postului Canonul Sfantului Andrei Criteanul. Spre deosebire de prima lectura din Postul Mare cand acest canon este impartit in patru stari citite la slujbele Pavecernitei din ziua de luni, marti, miercuri si joi din prima saptamana, in miercurea saptamanii a V-a canonul se citeste integral.
Canonul Sfantului Andrei Criteanul este o capodopera a imnografiei rasaritene, in centrul caruia se afla smerenia si pocainta ca mod de rascumparare a omului impovarat de constiinta pacatului.
Continuare»Fraţi creştini,
Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie de astăzi ne învaţă trei lucruri mari, trei fapte mari şi bune: nepomenirea răului, postul şi milostenia. Nu fără înţelepciune s-a pus această Evanghelie la începutul Postului Mare, ci cu mare înţelepciune şi cu scop preabun, ca să ne înveţe pe noi când este primit postul nostru, care-i postul cel adevărat, şi de ce anume trebuie însoţit postul nostru, ca să fie bine primit înaintea lui Dumnezeu.
Aţi auzit ce zice dumnezeiasca Evanghelie: „De veţi ierta voi greşalele fraţilor voştri, vă va ierta şi vouă greşalele Tatăl vostru care este în cer. Iar de nu veţi ierta voi greşalele fraţilor voştri, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele voastre”. Iată iubirea de oameni a lui Dumnezeu arătată în Evanghelia de astăzi! El nici nu porunceşte, nici nu legiuieşte, ci face o tocmeală cu oamenii, ca un Părinte preabun cu fiii Săi.
Despre judecata viitoare
"Daca noi numai pentru viata aceasta ne punem nadejdea la Hristos, suntem cei mai nefericiti dintre toti oamenii”.
I Corint. XV, 19.
Frati crestini,
Sunt multi dintre noi, care se impodobesc cu numele de crestin, si care totusi il privesc pe Iisus Hristos numai ca pe un om genial, iar invatatura Lui ca pe cel mai intelept program de viata omeneasca. Acestia inlatura partea dumnezeiasca din Iisus Hristos si nici nu vor sa auda de viata divina, de minuni si de tot ceea ce intrece sfera realizarilor omenesti. Iar in ceea ce priveste invatatura si promisiunea unei vieti viitoare: Invierea, judecata de apoi, si rasplata, si pedeapsa vesnica, le privesc ca pe niste lucruri neserioase si vrednice doar de ironii.
Continuare»<< 1 2 < Pagina 3 din 107 > 4 5 6 7 8 9 10 11 12 >>