Sf. Mare Mucenic Iacov Persul
Prăznuirea Sfântului: 27 noiembrie / 10 decembrie
Despre Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul
Originar din Beth Lapat, Beth Huzaye (Huzistan), Iacov a ocupat un loc important la curtea lui Isdegherd I, regele Persiei. Pentru a nu avea probleme a căzut din credinţa creştinească pe care o împărtăşea împreună cu mama şi soţia sa, închinându-se idolilor împreună cu regele şi supuşii săi. Imediat ce au aflat despre aceasta, ele i-au trimis lui o scrisoare care a fost îndeajuns ca el să se întoarcă la adevărata credinţă chiar cu mai multă tărie.
Într-o zi a fost surprins în timp ce citea Sfintele Scripturi şi a fost denunţat la rege. Fiind supus unui interogatoriu lung, el a mărturisit credinţa sa cu multă îndrăzneală. Supărat de o aşa încăpăţânare, regele l-a condamnat la o teribilă tortură, care i-a adus numele de Intercisus (tăiat în bucăţi), care presupune tăierea succesivă a tuturor degetelor de la mâini şi de la picioare, apoi labele picioarelor, palmele, braţele şi picioarele. Fiecare tăiere era însoţită de Iacov cu o nouă invocare a lui Dumnezeu prin citarea unui verset din Biblie. Martiriul s-a terminat cu decapitarea lui Iacov (în anul 421).
Pătimirea Sfântului Marelui Mucenic Iacov Persul
Sfântul Mucenic Iacob era din ţara perşilor din cetatea ce se chema Elani, născut din părinţi creştini şi crescut cu bună credinţă. Acesta şi-a luat de soţie o femeie creştină şi vieţuia în multă bogăţie şi cinste pentru că era iubit de împăratul perşilor, anume Isdegherd. Şi a fost rânduit de dânsul mai mare în palatele împărăteşti. Dar i s-a întâmplat să se înşele cu facerile de bine cele multe şi cu cinstirile împărăteşti şi a cădea din credinţă, încât a adus jertfă idolilor şi s-a închinat lor împreună cu împăratul.
Auzind despre aceasta maica sa şi femeia lui, au făcut o scrisoare către dânsul şi i-au trimis-o degrabă, în care scria aşa: „O, ticălosule! Pentru ce ai lăsat pe Dumnezeu, Împăratul cerului, pentru cinstea omenească? Căci făcând după plăcerea împăratului acestuia vremelnic, ai pierdut viaţa cea fără de moarte. Şi slujind împăratului acestuia stricăcios, te-ai lepădat de Cel nestricăcios. Ai schimbat adevărul pe minciună, lăsând credinţa în Hristos şi ai primit înşelăciunea diavolească. Supunându-te împăratului celui muritor, ai trecut cu vederea pe Judecătorul viilor şi al morţilor. Drept aceea, te rugăm cu lacrimi, întoarce-te către Hristos şi te sârguieşte a scăpa de urgia lui Dumnezeu care o să vină asupra voastră”.
Citind scrisoarea cu sârguinţă, a plâns foarte şi se tânguia pentru păcatul său. Apoi şi-a zis în sine: „Ştiu ce voi face, ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat în uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide, pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei ce se pocăiesc”.
Astfel plângând el, l-au văzut nişte păgâni şi l-au cunoscut că este creştin. Apoi mergând, au spus împăratului. Iar împăratul, chemându-l îndată la sine, i-a zis: „Spune-ne nouă adevărul, nazarinean eşti?” Iar Iacob răspunse: „Este adevărat, sunt nazarinean!” Sfântul Iacob a mărturisit cu tărie: „Nu mă tem de moarte, ştiind că această moarte vremelnică nu este moarte, ci somn. Căci ca din somn se vor scula din morminte toţi oamenii la înfricoşata venire a Hristosului meu”.
Atunci împăratul a dat hotărâre asupra sfântului ca fiecare mădular al său să primească deosebită chinuire, prin tăiere. Iar el, ajungând la locul orânduit, a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat: „Doamne Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine robul Tău şi dă-mi tărie şi putere în ceasul acesta pentru ca să rabd durerile acestea şi să-mi răsplătesc cu sângele meu greşeala, căci mă lepădasem de Tine, Făcătorul şi Stăpânul meu. Acum îmi pare rău de aceasta şi mă întorc la Tine, Dumnezeul meu”.
Şi îndată chinuitorii i-au tăiat pe rând degetele mâinii drepte şi ale mâinii stângi, apoi degetele picioarelor, picioarele, mâinile, umerii şi pulpele. Iar la fiecare tăiere, fericitul Iacov înălţa rugăciune de laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, zicând: „Primeşte, Doamne, această ramură din livada Ta... căci şi din vie se taie mlădiţele ca să înverzească viţa, ca mai mare să crească şi mai mult rod să aducă. Fiind tăiat acum cu moartea cea vremelnică, voi învia întreg în veacul viitor”.
Aşa s-au ostenit chinuitorii, tăind mădularele lui de dimineaţă până în al nouălea ceas, şi în toată vremea aceea ieşea bună mireasmă ca dintr-un chiparos din trupul lui cel tăiat. Apoi unul din cei ce stăteau înainte i-a tăiat sfinţitul cap. Şi astfel săvârşindu-şi nevoinţa pătimirii, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh în veci. Amin.
Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul
O, preasfinte şi întru tot lăudate Mare Mucenice Iacove şi de cele mai înfricoşate chinuri purtătorule, primeşte această puţină rugăciune de la noi nevrednicii, cei împovăraţi cu multe şi grele păcate, care îndrăznim a veni şi cu lacrimi a te ruga pe tine cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu pentru înfricoşatele schingiuiri pe care le-ai pătimit pentru mărturisirea credinţei creştine.
Întăreşte, Sfinte, în inimile noastre frica de Dumnezeu, credinţa şi dragostea. Rănile tale, Sfinte, să tămăduiască adâncurile rănilor sufletelor noastre. Sângele tău cel ce ca dintr-un izvor a curs, să pună stavilă izvorului patimilor noastre, prin moaştele tale pe care le cinstim. Ajută-ne şi nouă ca de acum şi până la sfârşitul vieţii noastre în credinţa cea de tine mărturisită să trăim bine plăcând lui Dumnezeu şi biruind puterea diavolului, ajutaţi şi întăriţi fiind cu puterea rugăciunilor tale, cel ce eşti pururea fierbinte rugător pentru cei ce cu credinţă se roagă ţie. Amin.
Icoane ale Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul
Sf. Mare Mucenic Iacov Persul
Icoană pe fond de aur
Frescă ortodoxă
Icoana Pătimirii Sfântului