Despre Sf. Mare Mc. Iacov Persul
- Despre Sf. Mare Mc. Iacov Persul
- Acatistul Sf. M. Mc. lacov Persul »
- Vecernia Sfintului Iacov Persul »
- Icoane ale Sfîntului lacov Persul »
Originar din Beth Lapat, Beth Huzaye (Huzistan), Iacov a ocupat un loc important la curtea lui Isdegherd I, regele Persiei. Pentru a nu avea probleme a căzut din credinţa creştinească pe care o împărtăşea împreună cu mama şi soţia sa, închinîndu-se idolilor împreună cu regele şi supuşii săi. Imediat ce au aflat despre aceasta, ele i-au trimis lui o scrisoare care a fost îndeajuns ca el să se întoarcă la adevărata credinţă chiar cu mai multă tărie. Într-o zi a fost surprins în timp ce citea sfintele scripturi şi a fost denunţat la rege. Fiind supus unui interogatoriu lung, el a mărturisit credinţa sa cu multă îndrăzneală. Supărat de o aşa o încăpăţînare, regele l-a condamnat la o teribilă tortură, care i-a adus numele de Intercisus (tăiat în bucăţi), care presupune tăierea succesivă a tuturor degetelor de la mîini şi de la picioare, apoi labele picioarelor, palmele, braţele şi picioarele. Fiecare tăiere era însoţită de Iacov cu o nouă invocare a lui Dumnezeu prin citarea unui verset din Biblie. Martiriul s-a terminat cu decapitarea lui Iacov, iar cînd regele a aflat despre faptul că creştinii intenţionează să ia moaştele Sfîntului, a dat ordin să fie arse şi dispersate. Însă unii creştini au reuşit să le păstreze şi să le ducă la Ierusalim, unde au ajuns după 40 zile de mers pe jos şi au fost plasate în mănăstirea Ibericilor (la Cetatea sau “Turnul lui David”), înfiinţată de către Petru din Iberia, monofizit. Atunci cînd acesta, în urma sinodului de la Calcedon, a fost expulzat din Ierusalim, a dus cu el în Egipt şi moaştele Sfîntului Iacov.
Prăznuirea Sfîntului se face la 27 noiembrie / 10 decembrie.
Locul de naştere - regiunea Khuzestan din Iranul de astăzi:
Versiunea italiană:
Originario di Beth Lapat, nel Beth Huzaye (Huzistan), Giacomo occupava un posto ragguardevole alla corte di Yazdegerd I. Per non aver guai apostatò dalle fede cristiana che condivideva con sua madre e la sua sposa. Non appena queste lo seppero ,gli inviarono una lettera per farlo rinsavire e questo bastò a farlo ritornare ,e con più fervore, alla fede primitiva. Sorpreso un giorno a leggere le Sacre Scritture, fu denunciato al re. Sottoposto a un lungo interrogatorio, confessò coraggiosamente la sua fede. Irritato da tale ostinazione, il re lo condannò al terribile supplizio che gli meritò il soprannome di interciso , cioè a quello dell’amputazione successiva delle dita delle mani e dei piedi ,quindi dei piedi, delle mani, delle braccia e delle gambe. Ogni nuovo supplizio fu accompagnato da un’invocazione di Giacomo al Signore attinta da un versetto biblico! Il martirio si concluse con la decapitazione, Avendo poi il re di Persia scoperto che i cristiani rendevano culto alle reliquie dei martiri, ordinò di bruciare i resti di Giacomo e di disperderli ma alcuni cristiani riuscirono a impadronirsene e li trasportarono a Gerusalemme dove arrivarono dopo 40 giorni di cammino e furono poste nel monastero degli Ibèri ( presso la cittadella o “Torre di Davide” ), fondato da Pietro l’Iberico, monofisita. Quando questi,in seguito al Concilio di Calcedonia, fu espulso da Gerusalemme, portò con sé in Egitto le reliquie di Giacomo.
E’ commemorato il 27 novembre.
