Noutăţi

Duminica a XXII-a după Rusalii - Duminica bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr

Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar: CINE SUNT CEI MILOSTIVI?

Sfantul Simeon Noul Teolog: CINE SUNT CEI MILOSTIVI

Text:

“Fericiti cei milostivi” (Mt. 5,7). Dar cine sunt cei milostivi? Cei ce dau bani si hranesc pe saraci? Nu! Dar cine? Cei ce saracesc de dragul Celui ce a saracit pentru noi (cf. II Cor. 8-9) si care nu au nimic de dat, dar isi aduc aminte pururi cu mintea de cei saraci, de vaduve si de orfani si de cei in neputinte, care ii si vad adeseori si compatimesc cu acestia si plang pentru ei fierbinte, cum era si Iov care zicea: N-am plans oare si eu impreuna cu cel care-si ducea viata greu? (Iov 30, 25), iar atunci cand au cu ce, ii miluiesc pe acestia cu bucurie, aducand aminte fara pizma tuturor si cele privitoare la mantuirea sufletului, urmand Celui ce a spus: Am invatat-o fara viclenie si o impartasesc fara parere de rau (Int. Sol. 7, 13). Acestia sunt cei fericiti de Domnul ca fiind cu adevarat milostivi; de aceea, de la o asemenea milostenie, ca printr-o treapta, ajung la curatirea desavarsita a sufletului”.

Comentariu Jean-Claude Larchet:

Sfantul Simeon arata aici ca iubirea nu sta doar in miluirea saracilor. Iubirea, fireste, nu se poate lipsi de pomeni – doar mai inainte sfantul spune:

“Cel ce a dat milostenie la 100, dar putea sa dea si altora, si putea sa adape si sa hraneasca inca pe multi care l-au rugat si au strigat catre el, insa i-a nesocotit, va fi judecat de Hristos ca unul care pe El nu L-a miluit”.

Pomana insa e numai unul dintre chipurile iubirii; un alt chip al ei, de mare pret, e milostivirea. Domnul o numara intre “fericiri”, spunand:

“Fericiti cei milostivi, caci aceia se vor milui!”

Daca iubirea s-ar margini numai la milostenii, cum ar mai implini porunca iubirii monahii, care s-au lepadat de toate bunurile pamantesti, sau saracii, care nici ei nu au nimic? Acestora, si tuturor oamenilor, Sfantul Simeon le infatiseaza si o alta cale de a milui cu dragoste: pomana cea duhovniceasca.

Intai, pomana duhovniceasca isi face tot cel care ia aminte la necazurile, nevoile, grijile, durerile fratelui sau, patimeste impreuna cu acela, se face, trup si suflet, partas al nenorocirilor lui, putand sa spuna cu simtirea lui Iov:

N-am plans eu, oare, cu cel care-si ducea viata greu? (Iov 30, 25).

Apoi, pomana duhovniceasca e sa voiesti mantuirea aproapelui si sa-l ajuti sa se mantuiasca. Nu cu ritorisiri si predici, ci cu vestirea invataturii celei mantuitoare a lui Hristos. Cum spune Solomon:

Impreuna cu ea [Intelepciunea] mi-au venit toate bunatatile, caci in mainile ei sunt bogatii nenumarate [...] Am invatat-o fara viclenie, o impartasesc fara parere de rau si nu ascund comorile ei. Ea este pentru oameni comoara nesfarsita (Int. Sol. 7, 11, 13-14).

Sfantul Simeon nu pomeneste aici rugaciunea, dar fireste ca ne putem gandi la ea ca la o mare pomana duhovniceasca, de folos pentru mantuirea aproapelui. Asa invata indeobste Parintii; de pilda, Sfantul Ioan de Gaza indeamna:

“Sa alergam la rugaciunea inimii pentru binele fratilor nostri si Dumnezeu va face cu ei dupa voia Sa, caci Insusi S-a jurat, zicand ca voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Tim. 2, 4)“.

Sfantul Siluan, marele barbat duhovnicesc al vremii noastre, socoteste rugaciunea pentru aproapele drept cea mai de seama lucrare a iubirii.

(in: Jean-Claude Larchet, “Despre iubirea crestina”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

***

Din antologia de texte “Ortodoxia si problema banilor”:

Sfantul Vasile cel Mare:

Vai de bogatii care, avand putinta de a-i mangaia pe saraci, n-au folosit puterea bogatiei in scopul pentru care au primit-o!

Sfantul Ioan Gura de Aur:

Daca esti bogat, sa te gandesti ca vei da socoteala: pe curve ti-ai cheltuit banii sau pe saraci; pe paraziti si lingusitori sau pe nevoiasi; pe dezmat sau pe filantropie; pe placeri, pe imbuibare si pe betie sau pe ajutorarea neferictilor?

Daca vezi un sarac, sa nu treci pe alaturi, ci sa te gandesti indata ce ai fi vrut sa-ti faca toti daca ai fi fost tu insuti sarac.

Cel ce face un bine trebuie nu sa cerceteze viata saracului, ci sa ajute saraciei si sa acopere nevoia. Una este indreptatirea saracului: neajunsul si nevoia - si sa nu ceri de la el nimic altceva, ci daca el, chiar daca ar fi cel mai stricat dintre oameni, are lipsa de hrana neaparat trebuincioasa, noi sa-i alinam foamea.

Staretul Gheorghe:

Daca te rogi, dar nu dai milostenie, rugaciunea ta este moarta. Mana ta sa fie totdeauna deschisa. Faceti milostenie cu vaduvele si cu orfanii. Milostenia si rugaciunea merg mana in mana.

Episcopul Nicon al Vologdei:

Omul instarit sa-si refuze placerea de a merge la teatru si sa foloseasca banii acestia pentru a-i ajuta pe saraci. Buna crestina sa-si refuze hainele de care nu are nevoie si sa se gandeasca la faptul ca ar putea sa dea din prisosul sau saracimii ori spre impodobirea bisericii. Chiar sateanul, muncitorul, meseriasul simplu sa-si insuseasca aceasta regula: macar jumatate din ceea ce dau pe vodca sa-i dea lui Hristos in persoana fratilor sai saraci, si Hristos, pentru rugaciunile acestor saraci, ii va ajuta sa se lase cu totul de bautura si le va binecuvanta ostenelile. Chiar si copilul sa-si refuze bunatatile, jucariile, in folosul orfanilor, pentru ca si copiii trebuie sa duca viata crestineasca.

Protoiereul Valentin Mordasov:

Milostivirea sta nu doar in milostenia pe care o dati, nu doar in cuvintele de mangaiere pe  care le spuneti cateodata celui ce sufera, ci si in bunavointa deplina, care petrece nedespartit cu voi in chip launtric, fata de toate faptele lui, cu simpatie calda.

Staretul Ambrozie de la Optina:

Intr-una din Vietile sfintilor Lavrei Pesterilor se spune: daca cuiva nu-i pare rau de banii care i s-au furat, aceasta i se socoate mai mult decat milostenia pe care o da de bunavoie. Cu atat mai mult nu trebuie sa-ti para rau ca cineva a folosit nu stiu cum ceea ce i-ai daruit sau ceea ce a luat de la tine, altfel vei micsora folosul duhovnicesc al jertfei tale.

Staretul Nectarie de la Optina:

Daca cineva va izbuti sa face vreun bine ori sa dea milostenie, trebuie sa spuna: “Cu binecuvantarea Ta, Doamne, am savarsit asta!”

Din cartea “Scoala evlaviei”, despre Sfantul Patriarh Ioan cel Milostiv:

Odata, la Sfantul Ioan, Patriarhul Alexandriei, a venit un dregator bogat, si a reusit sa vada patul sfantului, care era acoperit cu o patura proasta. Dupa ce s-a intors acasa, dregatorul i-a trimis patriarhului o patura care costa treizeci si sase de monezi din aur, rugandu-l sa se inveleasca cu ea. Nevrand sa-l jigneasca pe dregator, patriarhul a luat, la rugamintile lui staruitoare, patura si s-a invelit cu ea – o singura noapte, zicandu-si:

“Vai, tie, ticaloase Ioane, ca te invelesti cu patura de mult pret, pe cand fratii lui Hristos – saracii – ingheata de ger! Cati oameni nu innopteaza fara adapost impotriva vantului si a frigului, neavand decat o amarata de rogojina sau niste zdrente? Cati oameni dezbracati nu se tavalesc prin gramezile de balegar si tremura de frig, suferind atat de foame, cat si de frig, neputand dormi toata noaptea, vrand sa puna ceva in gura si murind de frig? Vai mie!

Cati vor fi fiind saracii, care asemenea lui Lazar vor sa se sature din faramiturile care cad de la masa mea? Vai mie! Cati straini si pribegi vor fi fiind in acest oras, care n-au unde sa-si plece capul, care, petrecand noaptea pe strazi, multumesc Stapanului Hristos pentru toate? Iar tu, ioane, vrand sa primesti vesnica odihna, petreci aici in rasfat si odihna si ai tot ce-ti pofteste inima: traiesti in preafrumoase odai, porti vesminte moi, bei vin, mananci peste pe alese. Si pe langa toate acestea , te-ai mai invelit si cu patura de mult pret. Si atunci, ce poti sa mai astepti in veacul ce va sa fie? Nu, ticaloase Ioane, ducand asemenea viata nu vei primi Imparatia cea vesnica, ci vei auzi la fel ca bogatul din Evanghelie: “tu ai primit cele bune ale tale in viata ta, pe cand saracii – cele rele” (Lc.16, 25). Dumnezeu este martor ca smeritul Ioan nu se va inveli inca o noapte cu aceasta patura, ci cu banii primiti din vanzarea ei, ii va inveli pe cei saraci si sarmani”.

Indata ce s-a facut ziua, sfantul a trimis patura spre vanzare la targ, ca din pretul ei sa cumpere haine pentru saraci. Pe cand se vindea insa patura, s-a intamplat sa treaca pe acolo dregatorul care i-o daruise fericitului Ioan. Vazand ca e pusa in vamzare, a cumparat-o si i-a trimis-o lui Ioan iarasi, rugandu-l sa se acopere cu ea chiar el. Luand patura, sfantul a trimis-o iarasi la targ sa fie vanduta. Dregatorul, vazand ca patura este pusa in vanzare din nou, a cumparat-o a doua oara si i-a trimis-o lui Ioan cu rugamintea sa se inveleasca chiar el cu ea. Ioan a trimis patura la vanzare si a treia oara, dar dregatorul, cumparand-o iar, a trimis-o la Ioan. Dupa aceasta, Ioan a poruncit sa i se spuna dregatorului: “Sa vedem care dintre noi va obosi cel dintai: eu s-o vand sau tu s-o cumperi si sa mi-o dai din nou?”. Astfel Sfantul Ioan a dobandit de la dregatorul acela mult aur, pe care l-a si impartit saracilor.

(in: “Ortodoxia si problema banilor”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

Sursa: www.razbointrucuvant.ro