Noutăţi

Monahia Teodora Jalbă s-a mutat la Domnul

Obştea Sfintei Mânăstiri Sireţi anunţă trecerea la Domnul a monahiei Teodora Jalbă. Slujba înmormântării va avea loc joi, 29 noiembrie 2018, şi va fi precedată de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Schitul Sfânta Ecaterina - ctitoria monahiei Teodora (17 noiembrie 1934- 27 noiembrie 2018)

Monahia Teodora - o fiică a Bisericii lui Hristos, smerită, jertfelnică, harnică și darnică

În dimineața zilei de 27 noiembrie 2018, purtând crucea grea a bolii, monahia Teodora Jalbă a trecut către Domnul Hristos la lumina candelei din smerita ei chilie.

Maica Teodora care avea mereu pe chip o bucurie aparte, îi întâmpina cu această bucurie pe toți care treceau pragul bisericuței Sfintei Ecaterina din satul Sireți. Chipul ei, brăzdat de boală și de osteneala unei vieți închinate aproapelui și Sfintei Biserici, a devenit o icoană vie care împodobește frumosul schit închinat Sfintei Marei Mucenice Ecaterina. Putem spune că acest schit este o întrezărire al urcușului spiritual al monahiei Teodora, căci dintr-o casă obișnuită din mijlocul satului a devenit un locaș de rugăciune, o poiană a liniștirii. Astfel, credincioasa Ecaterina Jalbă, care de la începutul înființării Mănăstirii Sireți a fost alături de părintele stareț Porfirie și de obștea monahală cu multă osteneală și jertfă, a simțit în suflet dorința ca umila ei casă și puținul teren care o înconjura să le doneze pentru a se zidi o biserică care să împlinească nevoile duhovnicești ale enoriașilor din satul Sireți. Iar Domnul primind această jertfă, a rânduit ca să se înalțe aici, un deosebit loc de închinare iar smeritul ctitor să îmbrace cu multă pocăință haina monahală, primind numele de Teodora în cinstea Sfintei Teodora de la Sihla.

Cei care au întâlnit-o pe maica Teodora de la Sfânta Ecaterina o păstrează în inimi ca un om al bucuriei și al optimismului, fiind îndrăgită de mulți credincioși pentru că era o mărturie a faptului că Dumnezeu nu ne lasă ci este mereu alături de noi. Pentru tânăra obște a Mănăstirii „Sf. Iacov Persul” a fost dintotdeauna un „Simon din Cirene” în ostenelile și încercările de a ridica locașul de rugăciune. Hărnicia și osteneala de „a împărți povara” cu ceilalți au fost unele dintre podoabele cu care și-a înfrumusețat sufletul ei sensibil. Dacă până acum monahia Teodora era o candelă nestinsă care străjuia „Casa Sfintei Ecaterina”, pășind în lumina veșniciei avem nădejde că va fi aceeași candelă nestinsă alături de obștea sfintei noastre mănăstiri, care ne va ocroti împreună cu părintele Mihail, fericitul nostru ctitor.

Veșnică să fie pomenirea ei!