Noutăţi

Publicat în conformitate cu hotărârea Soborului Întâistătătorilor

I Căsătoria ortodoxă

1. Instituția familiei este astăzi amenințată de fenomenul secularizării, precum și de relativismul moral. Biserica Ortodoxă învață sfințenia căsătoriei precum și doctrina ei fundamentală și indiscutabilă. Unirea libera între un bărbat și o femeie este o condiție prealabilă necesară pentru căsătorie.

2. În Biserica Ortodoxă, căsătoria este considerată ca fiind cea mai veche instituție de drept divin, pentru că a fost instituit în același timp cu creerea primilor oameni, Adam și Eva (cf. Fac. 2, 23 ). Această unire a fost pusă în legătură, de la început, nu numai cu comuniunea spirituală a cuplului (bărbat și femeie) dar, de asemenea, și cu puterea de a asigura continuitatea vieții neamului omenesc. De aceea căsătoria între un bărbat și o femeie, binecuvântată în Rai, a devenit o Taina Sfântă, menționată în Noul Testament, atunci când Hristos a făcut "acest început al minunilor" schimbând apa în vin la nunta din Cana Galileii, arătându-Si slava Sa (cf. Ioan 2: 11). Taina unirii de nedesfăcut dintre un bărbat și o femeie este imaginea unirii dintre Hristos și Biserică (Efeseni 5, 32).

3. Această tipologie hristocentrică a Tainei Cununiei explică faptul că episcopul sau preotul binecuvânteze această legătură sfântă printr-o rugăciune specială. Acesta este motivul pentru care Sfântul Ignatie Teoforul subliniază, în scrisoarea sa către Policarp al Smirnei, că cei care se unesc în comuniunea căsătoriei trebuie să o facă "cu socotinţa episcopului, ca atunci căsătoria lor să fie potrivit Domnului, iar nu potrivit poftei [omenești]. Toate să se facă spre cinstirea lui Dumnezeu"(V, 2). Astfel, caracterul sfânt al legăturii stabilite de Dumnezeu și conținutul spiritual ridicat al vieții în interiorul căsătoriei explică afirmația ca "Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat" (Evrei 13: 4). Acesta este motivul pentru care Biserica Ortodoxă condamnă orice atac asupra purității sale (cf.Efes 5: 2-5; 1 Tesaloniceni 4, 4; Evrei 13, 4).

4. Unirea dintre un bărbat și o femeie în Hristos constituie o mica biserică sau o imagine a Bisericii. În acest sens, Clement al Alexandriei spune: "Cine sunt cei doi sau trei adunați în numele lui Hristos, în mijlocul cărora Dumnezeu este prezent? Nu este oare bărbatul și femeia și copilul care sunt uniți în Dumnezeu?" ("Stromata"/["Diverse"] 3, 10, 68). Unirea dintre un bărbat și o femeie, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, ii ridică la un nivel mai mare, deoarece comuniunea este mai mare decât existența individuală, pentru că ea-i include în Împărăția Preasfintei Treimi. O condiție prealabilă căsătoriei este credința în Iisus Hristos, credință pe care soțul și soția (bărbatul și femeia) trebuie să o împreună mărturisească. Temelia unității căsătoriei este unitatea în Hristos, astfel încât, prin binecuvântarea iubirii conjugale de Duhul Sfânt, cuplul poate sa reflecte dragostea dintre Hristos și Biserica Sa, ca o taina a Împărăției lui Dumnezeu, a vieții veșnice a omenirii în dragostea lui Dumnezeu.

5. Protejarea sfințeniei căsătoriei a fost întotdeauna de o importanță capitală pentru protejarea familiei care face să strălucească comuniunea soților pentru Biserică precum și pentru întreaga societate. Astfel, comuniunea persoanelor obținuta prin Taina Cununiei nu este pur și simplu o relație naturală convențională, ci o forță spirituală creativă pentru instituția sfântă a familiei. Ea singură asigură protecția și educarea copiilor, fie în misiunea spirituală a Bisericii, fie în funcționarea societății.

6. Întotdeauna cu rigoarea necesară și sensibilitatea pastorală adecvată, urmând modelul de îngăduință al Apostolului Neamurilor, Pavel (cf. Romani 7, 2-3; 1 Corinteni 7, 12-15 39.) Biserica tratează atât condițiile prealabile pozitive (diferența de sex, vârstă legală, etc.), cât și condițiile negative (rudenie de sânge și prin căsătorie, rudenie spirituală, căsătorie existentă, diferență de religie, etc.) pentru a binecuvânta o căsătorie. Delicatețea pastorală este necesară deoarece, dacă tradiția biblică confirmă legătura căsătoriei cu Taina Bisericii, practica eclezială nu exclude recurgerea la anumite principii de drept natural greco-romane asupra căsătoriei ca "o comuniune de drept divin și uman"(Modestin), care sunt compatibile cu sfințenia atribuită de Biserică în Taina Cununiei.

7. În condițiile contemporane atât de dificile pentru Taina Cununiei și instituției sfinte a familiei, episcopii și păstorii trebuie să se angajeze să lucreze intens în domeniul pastoral pentru a proteja credincioșii într-un mod părintesc, însoțindu-i pentru a le consolida nădejdea lor slăbită de diverse dificultăți, prin construirea instituției familiei pe temelia de nezdruncinat pe care nici ploaia, nici râurile, nici vânturile nu o va distruge, iar această temelie fiind piatra care este Hristos (cf. Mt 7, 25).

8. Căsătoria este inima familiei și familia justifică căsătoria. Presiunea care se propagă în lumea contemporană pentru recunoașterea unor noi forme de conviețuire constituie o reală amenințare pentru creștinii ortodocși. Criza căsătoriei și a familiei sub multe forme, îngrijorează profund Biserica Ortodoxa nu doar din cauza consecințelor negative ale acestora asupra structurilor sociale, ci și din cauza amenințării acestora asupra relațiilor din sânul familiei tradiționale. Principalele victime ale acestor tendințe sunt cuplul și în principal copiii care, din păcate, adeseori suferă din frageda pruncie martiriul fără a fi vinovați.

9. Căsătoria civilă între un bărbat și o femeie înregistrata legal, neavând un caracter sfânt, este o coabitare legală, diferită de căsătoria binecuvântată de Dumnezeu și Biserica Sa. Membrii Bisericii care au contractat o căsătorie civilă ar trebui să fie tratați cu responsabilitatea pastorală care se impune pentru ca ei să înțeleagă valoarea sfințeniei căsătoriei și a binecuvântărilor care decurg din aceasta.

10. Biserica nu acceptă pentru membrii Săi contractele de coabitare pentru persoanele de același sex, și nici orice altă formă de coabitare decât căsătoria. Biserica trebuie să facă toate eforturile pastorale posibile pentru ca membrii care se angajează în astfel de forme de conviețuire să poată înțelege adevăratul sens al pocăinței și al dragoste binecuvântate de Biserică.

11. Grele sunt consecințele acestei crize, pe care le cunoaște în zilele noastre instituțiile căsătoriei și ale familiei prin creșterea numărului de divorțuri, de avorturi și alte probleme interne ale vieții de familie. Aceste consecințe constituie o mare provocare pentru misiunea Bisericii în lumea contemporană. Din acest motiv, păstorii Bisericii trebuie să facă toate eforturile pentru a se confrunta cu toate aceste probleme de familie. Biserica Ortodoxă cheamă cu dragoste fiii Săi precum toți bărbații și toate femeile cu bunăvoință pentru a salva fidelitatea față de sfințenia familiei.

II. Impedimente în calea căsătoriei

1. În ceea ce privește impedimentele la căsătorie din cauza rudeniei de sânge, a rudeniei prin căsătorie sau adopție și a rudeniei spirituale, toate cerințele Sfintelor Canoane (53 și 54 ale Sinodul Ecumenic Quinisext) și ale practicii ecleziale care decurge din acestea sunt valabile. Practica aplicată în prezent de Bisericile Ortodoxe Locale este definită și descrisă în Charta Constituționala a fiecărei Bisericii Ortodoxe Locale, precum și în deciziile lor sinodale, cu privire la acest subiect.

2. Căsătoria care nu este în mod irevocabil dizolvată sau anulată, o a treia căsătorie preexistenta, constituie impedimente absolute pentru a contracta o căsătorie, în conformitate cu tradiția canonică ortodoxă care condamnă categoric bigamia și a patra căsătorie.

3. În conformitate cu sfintele canoane, căsătoria este în mod strict interzisă, conform acribiei, după tunderea în monahism (canoane 16 al Sinodului al IV-lea Ecumenic și 44 ale Sinodului Ecumenic Quinisext din Trulan).

4. Preoția constituie un impediment la căsătorie în conformitate cu tradiția canonică în vigoare (canonul 3 al Sinodului Ecumenic Quinisext din Trulan).

5. În ceea ce privește căsătoriile mixte între ortodocși și ne-ortodocși pe de o parte, și ortodocși și ne-creștini, pe de altă parte:

• a) Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată conform acribiei canonice (Canonul 72 al Sinodului Ecumenic Quinisext din Trulan). Cu toate acestea, ea poate fi oficiată prin îngăduință și dragoste de om, cu condiția ca copiii reieșiți în urma căsătoriei să fie botezați și crescut în Biserica Ortodoxă.

• b) Căsătoria între ortodocși și ne-creștini este absolut interzisă în conformitate cu acribia canonică.

6. Când se aplică tradiția eclezială cu privire la impedimentele în calea căsătoriei, practica eclezială trebuie, de asemenea, să ia în considerare cerințele legislației civile cu privire la aceasta, fără sa iasă din limitele iconomiei ecleziale.

7. Aplicarea iconomiei ecleziale trebuie să fie reglementată de către Sfântul Sinod al fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale, în conformitate cu principiile stabilite de canoanele bisericești, în duhul discernământului pastoral, pentru a servi mântuirii omului.

Chambésy, 27 ianuarie 2016

Traducere Roman  Ortodox in Franta

***