Noutăţi

14/27 septembrie - ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

“Slava, Doamne, cinstitei Crucii Tale! Inaltarea Crucii Domnului este una dintre cele mai mari sarbatori.

La Botez, omul primeste cruce; cand moare, de aseme­nea primeste cruce. Pe biserici se pune cruce. Toate Sfintele Taine se savarsesc cu ajutorul crucii: Mirungerea, Spove­dania, Maslul etc. Prin ce ne deosebim noi de cei necredin­ciosi? Cand ne insemnam cu semnul crucii, ne unim prin Iisus Hristos cu Tatal Ceresc si ni se iarta pacatele prin mar­turisire. Multi se rusineaza sa poarte cruce (o cos la haina, o ascund), nerusinandu-se in acelasi timp de desfranare si alte pacate.

Odata, o femeie credincioasa si-a scos crucea cand a fa­cut baie. Alaturi se spala o vrajitoare care, observand acest lucru, s-a oferit sa o spele pe spate. Dupa aceea, femeia cre­dincioasa a zacut doua zile fara sa se poata misca. Acum este periculos sa ramai fara cruce chiar si pentru o clipa. Mancarea fara cruce si fara rugaciune poate deveni otra­va. Semnul crucii trebuie facut cu atentie, evlavios. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca de cel care isi face semnul crucii fluturand mana in graba se bucura diavolii, iar crucea facuta corect ii bucura pe ingeri.

Lumineaza-te si insemneaza-te in fiecare dimineata si seara cu semnul crucii, cu Rugaciunea lui Iisus, de trei ori, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Asadar acum stim: cine vrea sa dobandeasca Imparatia cerurilor trebuie sa cinsteasca Crucea Domnului”.

***

Crucea si invierea noastra

Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si  sfanta invierea Ta o laudam si o slavim.

Nu exista viata de om care sa fie lipsita de incercari, de lupta, de suferinta. Şi nimeni nu poate fi sigur ca acestea il vor ocoli. Se cuvine sa primim din tot sufletul incercarile, nu numai sa le rabdam, ci sa ne si supunem lor, ca unele care vin de la Dumnezeu, dar si sa ne „inchinam” crucii noastre, adica sa ne-o purtam cu dragoste, cu ochii si cu gandul la crucea Mantuitorului, prin care am dobandit rascumpararea.

Cand rasuna in biserica troparul Sfintei Cruci, mi se pare ca, inchinandu-ne cu smerenie inaintea ei, trebuie al ne-o asumam intrutotul, in prezent si in viitor, cunoscand ca Domnul ne-a dat-o sa o purtam. Purtandu-ne crucea fara cracnire, sa nu uitam ca dupa cruce a urmat invierea lui Hristos, suprema bucurie pe care ne-o vesteste Evanghelia. Crucea ne duce la biruinta, la invierea simturilor noastre amortite, a puterii noastre lancezande.