Noutăţi

Zaheu Vameşul – chip de pocăinţă (Lc.19:1-10)

Cuvânt de învăţătură la Duminica lui Zaheu Vameşul.

"Şi intrând, trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.

Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut."

Un om bogat, un om care trăia din lacrimile săracilor, luându-le impozite şi taxe peste puterea lor, un om care trăia din nedreptate, văzut ca unul dintre cei mai răi oameni ai societăţii, ajunge să-l primească pe Dumnezeu în casa şi-n sufletul lui.

Chiar pe cele mai de seamă vase ale diavolului Domnul le răpeşte, chiar şi pe cei mai răi oameni Dumnezeu îi cheamă la El şi-i mântuieşte, chiar şi pe cei bogaţi, care cu greu vor intra în împărăţia cerurilor, Dumnezeu îi întoarce. Deşi de multe ori ne uităm cu dispreţ la cei ce trăiesc în lux, la cei ce se scaldă în plăceri şi-i invidiem, şi-n acelaşi timp ne consolăm cu gândul malefic că la judecată vor fi pedepsiţi, totuşi iată că Hristos Domnul vrea ca fiecare om să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

Nici bogăţia şi nici faimă nu sunt de ajuns pentru a-l face pe Zaheu fericit, ci vrea mai mult, caută altceva. Auzise de acest Iisus, auzise de minunile Lui, ştia că toată lumea vorbeşte de El, ştia că mii de oameni îl căută, era curios… Vroia să afle şi el ce găsesc oamenii la acest Iisus, vroia să se bucure şi el în lumina Lui. Şi fiind mic de statură. fiind prea mic ca să simtă cele duhovniceşti, fiind prea încurcat cu cele ale lumii, neputând să vadă pe Dumnezeu de mulţimea patimilor sale, se urcă într-un copac, şi-L aşteaptă cu drag pe Cel dorit.

Zaheu alergă înaintea lui Hristos şi a mulţimii pentru ca-n momentul când va trece pe acolo, să-L poată vedea. Doar atât vroia, să-L vadă, nu îndrăznea mai mult, nu cerea mai mult, de fapt nu se aştepta la mai mult. Domnul Hristos care cunoaşte gândurile şi sufletul fiecăruia, care ştie de mai înainte şi cele negândite şi cele nefăcute de noi îi face o mare surpriză lui Zaheu.

În sufletul lui Zaheu ceva se schimbase, simţise că bogăţia şi faima nu -l pot face fericit, vroia o bucurie sufletească, vroia să-şi hrănească în sfârşit şi sufletul după atâta vreme. Chiar, v-aţi gândit vreodată că şi sufletului îi e foame?

În sufletul lui Zaheu începe să adie mireasma Duhului Sfânt, el vrea să se schimbe, se-ntoarce în sfârşit cu faţa către Dumnezeu după ce vreme îndelungată a fost sclav diavolului şi păcătelor amare. Dumnezeu de departe fiind, întâmpină imediat această dorinţă de schimbare, se bucură că de bună voie Zaheu caută altceva decât păcatul, şi atunci, ajungând în dreptul lui îi zice: “Zahee, coboară-te degrabă căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.”

Zaheu cere un deget iar Dumnezeu îi dă toată mâna. Dumnezeu de atât timp stătea la uşa sufletului şi bătea şi în sfârşit Zaheu deschide, îl primeşte pe Hristos în casă şi-n suflet. Zaheu coboară degrab şi-L primeşte bucurându-se.

Ce fericit e sufletul când îl primeşte pe Dumnezeu, ce bine îi e omului care-L are pe Hristos în inimă, ce veselie, ce linişte, ce frumuseţe, totul capătă valoare, totul devine frumos…

Avându-l pe Hristos în casă, Zaheu nu mai aşteaptă deloc şi dă păcatul afară, mărturiseşte că a greşit, recunoaşte că a nedreptăţit şi dă tuturor, chiar mai mult decât le luase. Îl avea pe Dumnezeu, nu mai avea nevoie de nimic, primese mult mai mult decât se aştepta, gusta poate prima oară în viaţa lui harul lui Dumnezeu, adevărata bogăţie, trăia veşnicia împreună cu Hristos…

Atunci înţelege cu adevărat sensul vieţii sale…şi renunţă la tot.

Zaheu face un al treilea pas spre a ieşi din sine, după ce s-a hotărât să-L vadă pe Hristos şi după ce s-a urcat în sicomor, dă aproape toată bogăţia celor de la care o luase. Cum putea Dumnezeu să nu se bucure de o asemenea întoarcere, de o aşa părere de rău pentru păcate…?

Şi iarăşi surprinzător Domnul Hristos îi depăşeşte aşteptările lui Zaheu zicându-i: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”. Deşi e încă în viaţă, deşi n-a venit însă judecata finală, dar de faţa era Judecătorul, Zaheu primeşte în dar împărăţia cerurilor, află de pe acum că el şi familia lui se vor mântui.

Ce poate face o părere de rău sinceră? Ce mare este iertarea. Cui i se iartă mult, mult iubeşte.

Ce frumos e harul lui Dumnezeu, mai dulce decât toate plăcerile lumii, ce bine e să nu judeci pe nimeni şi să-i iubeşti pe toţi…ce bine să-l primeşte pe Hristos în suflet…

Părerea de rău a lui Zaheu pentru păcatele sale poate simboliza spovedania iar primirea în casă a lui Hristos poate simboliza împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Dumnezeu. Avem ocazia să fim ca Zaheu, avem ocazia să primim în dar de pe acum împărăţia cerurilor.

Vino Doamne Iisuse!

Amin.

Moaştele Sf.Ap. Zaheu Vameşul care după Cincizecime a devenit episcopul Cezareei Palestinei, au fost dăruite de Mănăstirea Coptă de la Ierihon Preotului Daniel Puiu, iar Sfinţia sa a dăruit aceste părţi Mănăstirii Sireţi.