Noutăţi
Duminica Fiului Risipitor
Duminica Fiului Risipitor.
Cuvânt de învăţătură la Duminica Fiului Risipitor.
În această zi facem pomenire de pilda Fiului risipitor (Luca 15, 11-32) din Sfanta Evanghelie pe care dumnezeieştii noştri Părinţi au aşezat-o in a doua Duminica a Triodului.
Sunt unii oameni, care cunoscând ca au savarsit multe fapte rele, ca au trait din tinerete in chip destrabalat, ca si-au petrecut viata in betii si desfranari si ca au cazut astfel in adancul pacatelor, ajung in deznadejde, care este odrasla mandriei. Din pricina deznadejdii nu vor cu nici un chip sa se mai sarguiasca sa fie virtuosi, asa ca savarsesc un roi de pacate si cad mereu in aceleasi si in mai mari decat acestea.
Sfintii Parinti, purtandu-se fata de astfel de oameni cu multa dragoste si parinteste, si voind sa-i scoata din deznadejde, au asezat acum, dupa pilda Vamesului si a Fariseului, pilda Fiului risipitor. Prin aceasta ei le smulg din radacina pacatul deznadejdii si-i ridica iarasi spre savarsirea virtutii; arata prin Fiul cel risipitor, oamenilor incarcati cu multe pacate indurarea iubitoare de oameni si preabuna a Lui Dumnezeu; infatiseaza prin pilda spusa de Hristos, ca nu este nici un pacat care sa biruiasca vointa cea iubitoare de oameni a Domnului.
Doi sunt fii omului, adica ai Cuvantului lui Dumnezeu intrupat: dreptii si pacatosii. Fiul cel mai mare este omul care staruie totdeauna in poruncile si in calea cea buna a lui Dumnezeu si niciodata nu se departeaza de El. Fiul cel mai tanar este omul care a poftit pacatul, care a tagaduit prin fapte rusinoase impreuna-vietuirea cu Dumnezeu, care a trait in chip desfranat, cheltuind iubirea de oameni ce o avea Dumnezeu pentru el, care n-a pastrat in el intreg chipul lui Dumnezeu, care a urmat vicleanului diavol, care a slujit, prin placerile sale, vointei diavolului, care n-a putut sa-si sature pofta.
In adevar pacatul este fara de sat; prin deprindere, incanta, prin ceea ce este vremelnic, face placere. El se aseamana cu roscovele, mancarea porcilor. Roscovele in adevar, la inceput sunt dulci, dar mai pe urma sunt amare si asemanatoare paielor. Tot asa este indeobste si pacatul. Dar fiul cel risipitor, pentru ca pierise de foamea virtutii, si-a venit indata in fire si vine la tatal sau zicand: “Tata am pacatuit la cer si inaintea ta! Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau!”(Luca 15, 21). Tatal il primeste pe cel ce se caieste; nu-l tine de rau; dimpotriva, il strange la piept si-l imbratiseaza, aratandu-i indurarile Sale dumnezeiesti si parintesti.
Ii da haina, adica Sfantul Botez, pecete si inel, adica harul Preasfantului Duh. Pe langa aceasta ii da si incaltaminte, ca sa nu mai fie vatamate umbletele sale cele dupa voia lui Dumnezeu, de serpi si de scorpii, ci mai degraba sa poata zdrobi capetele lor. In urma, Tatal cuprins de mare bucurie, junghie pentru el vitelul cel gras, adica pe Fiul Sau-Unul-Nascut, si ii da sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Lui. Fiul cel mare, minunandu-se de milostivirea nemasurata a Tatalui, carteste. Dar Tatal cel iubitor de oameni ii inchide gura, intorcandu-l de la gandurile lui cu liniste, prin vorbe blande si binevoitoare, spunandu-i: “Tu totdeauna esti cu Mine”(Luca 15, 31); tu trebuie sa te bucuri si sa te veselesti impreuna cu Tatal tau, caci acest fiu al Meu a fost mai inainte mort prin pacat si a inviat, caindu-se de toate cele ce fara de judecata le savarsise; a fost pierdut, pentru ca s-a indepartat de Mine prin deprinderea placerilor, dar a fost gasit de Mine, care am suferit din adancul inimii pentru el si l-am chemat inapoi prin dragostea sufletului Meu.
Aceasta pilda poate sa se ia si despre poporul evreu si despre noi. Sfintii Parinti deci au randuit in aceasta Duminica pilda Fiului risipitor pentru aceasta pricina; ca sa curme deznadejdea si teama de a ne apuca de fapte bune, si ca sa indemne spre pocainta si cainta pe pacatos, ca si pe fiul cel desfranat. In adevar, cainta este cea mai buna arma si o pavaza puternica pentru inlaturarea sagetilor vrajmasului. Cu iubirea Ta de oameni cea nemarginita, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.
