Noutăţi

Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

Cuvânt de învăţătură la Duminica Infricosatei Judecati

În această Duminică a Triodului, premergătoare perioadei Postului Paştilor, se face amintire de Cea de-a doua venire a lui Hristos, Care va veni de această dată nu în chip smerit, nu discret, neluat în seamă de omenirea încremenită în adormire, ci întru slavă, venind ca un fulger pe norii cerului, înconjurat de cetele îngerilor. Atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi va aduna înaintea Lui toate neamurile pământului şi va face judecata. Dar ce să însemne această judecată? Ea reprezintă o punere "faţă către faţă a omului şi a istoriei sale cu dreptatea lui Dumnezeu. Aşadar, la această judecată ultima şi supremă, Hristos, Judecătorul lumii, va restabili dreptatea lui Dumnezeu şi va separa pe cei buni de cei răi, pe cei ce cred în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu trimis de Acesta să mântuiască lumea, de cei necredincioşi. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan spune: "Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 3, 18). Aceste cuvinte ale Sfântului Evanghelist Ioan arată că, deşi termenul Judecată este unul de natură juridică, Judecata lui Dumnezeu nu trasează rece limita dintre "vinovaţi si "nevinovaţi. Judecata lui Dumnezeu nu condamnă, ci pecetluieşte realitatea, starea de fapt, prezentul omului. Judecata lui Dumnezeu este un har care se manifestă în permanenţă în viaţa omului, pentru ca cei răi să se întoarcă din rău şi prin pedepse să păşească din nou pe drumul care duce la mântuirea lor, desigur, dacă vor, iar de nu să ştie că-şi vor agonisi singuri chinurile iadului, şi pentru ca cei drepţi şi desăvârşiţi să-şi primească cununile cuvenite. Hristos nu este numai Judecător, ci şi Bunul Păstor, Care aleargă să adune oile risipite, pentru ca niciuna din ele să nu piara.

Dar de ce Biserica numeşte această ultimă Judecată înfricoşătoare? Poate pentru că tocmai că este ultima, în urma căreia ni se va pecetlui veşnicia, fie în lumina cea neinserată, fie în întunericul singurătăţii chinuitoare. Înfricoşător va fi şi ceea ce vom vedea: pe Hristos coborând pe norii cerului înconjurat de îngeri, Sfinţii păşind în lumină spre scaunele de judecată, prezentă în trupuri diafane a fiecarui om care a trăit pe pământ, devenind contemporani într-o istorie comună a prezentului. Înfricoşător va fi şi faptul că atunci cele ascunse ale noastre vor fi văzute de toţi. Toate cele ruşinoase pe care le-am ascuns cu multă grijă în cele mai intime unghere ale conştiinţei noastre vor fi la vedere. Mă voi ruşina de cele ascunse ale mele, dar mă voi ruşina şi de cele ascunse ale altora, cum şi alţii se vor ruşina de cele ascunse ale mele, precum şi de cele ascunse ale lor.

Aşa cum ne este viaţa, aşa ne vor fi şi moartea, şi veşnicia. Dacă ne vom lăsa judecaţi din viaţa de Dumnezeu, spre îndreptare şi mântuire, atunci judecata ultima nu va mai fi atât de înfricoşătoare.