Noutăţi
Despre cum se cuvine a vieţui.
Cuvânt din apostolicele hotărâri, despre cum se cuvine a vieţui.
Aşezătorul de Lege al israilitenilor, Moise, a zis, ca din partea lui Dumnezeu: "Iată, am dat înaintea feţei voastre, calea vieţii şi calea morţii; deci, să-ţi alegi ţie viaţa, ca să fii viu". Dar noi, urmând mai ales Învăţătorului Hristos zicem: "Două căi sunt: una a vieţii, iar alta a morţii". Deci, întâi este calea vieţii, care pune lege aşa: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi şi, pe scurt, ceea ce nu voieşti pentru tine însuţi, aceea nici altuia să nu faci".
Să binecuvântezi pe cei ce te blestemă pe tine; roagă-te pentru cei ce te mânie pe tine. Să iubeşti pe vrăjmaşii tăi. Că ce folos vă este vouă, zice, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, că şi păgânii aşa fac. Lasă-te de poftele tinereşti. De te va lovi cineva peste un obraz, să-i întorci lui şi pe celălalt. De te va lua pe tine cineva cu sila o stadie de loc, mergi cu dânsul două. Celuia ce vrea să se judece cu tine, ca să-ţi ia haina ta, să-i laşi lui şi cămaşa. Şi, de la cel ce-ţi ia ale tale, să nu le ceri. Celui ce cere, dă-i, şi, pe cel ce voieşte să se împrumute de la tine, să nu îl respingi. Să te sârguieşti a da tuturor ceea ce este drept şi din ostenelile tale cele drepte. Să cinsteşti pe sfinţi. Să nu ucizi. Să nu desfrânezi. Fereşte-te de păcatul sodomiei, pentru că blestemat este tot cel ce face unele ca acestea, că nu va fi, între fiii lui Israel, cel ce se desfrânează. Să nu furi, pentru că Acan, furând în Ierihon, ucis cu pietre a plecat din viaţă, iar Ghiezi, minţind pentru furtişag, a moştenit lepra lui Neeman. Iuda, furând bogăţia cea pentru săraci, a vândut şi pe Domnul şi, căindu-se, s-a spânzurat. Iar Anania şi Safira, furând din ale lor şi ispitind pe Duhul Domnului, îndată au murit, după cuvântul lui Petru, Apostolul.
Să nu vrăjeşti, să nu otrăveşti, să nu faci farmece, pentru că fermecătorul zice, nu face vii, ci ucide pe prunci în pântece; toată zidirea care a primit suflet de la Dumnezeu, fiind ucisă cu nedreptate, se va răzbuna. Să nu pofteşti ţarina aproapelui, nici femeia lui, nici boul, nici calul lui. Să nu-l asupreşti pe el cu jurăminte, că s-a zis: "Să nu juri strâmb". Să nu cleveteşti, că cel ce cleveteşte mânie pe Cel ce l-a făcut pe el. Să nu fii pomenitor de rău, că osânda pomenitorilor de rău este moartea. Să nu fii limbut, că omul limbut nu se va îndrepta pe pământ, şi curse tari îi sunt omului buzele lui. Fereşte-te să nu-ţi fie cuvântul tău deşert. Pentru tot cuvântul zadarnic, vei da răspuns şi din cuvintele tale sau te vei îndrepta, sau te vei osândi.
Să nu minţi, că va pierde Domnul pe toţi cei ce grăiesc minciuna. Să nu jefuieşti pe fratele tău. Să nu fi făţarnic, ca să nu-ţi fie partea ta rânduită cu făţarnicii. Să nu te mândreşti, că Domnul stă împotriva celor mândri. Să nu te ruşinezi de cei de faţă, la judecată, că a Domnului este judecata. Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta. Cu mustrare să mustri pe fratele tău, zice, ca să nu ai păcat pentru dânsul. Să fugi de tot răul şi să nu te temi. Să nu fii mânios, nici măreţ, nici iute, nici îndrăzneţ, ca să nu iei răsplătirea lui Cain, a lui Saul şi a lui Ioab. Că, cel dintâi, adică, a ucis pe Abel, fratele său, pentru că s-a aflat el mai bun la Dumnezeu, iar Saul prigonea pe David, cel ce a biruit pe Goliat, fiindcă a pizmuit laudele cele frumoase, pe care dănţuitoarele i le aduceau lui David. Iar Ioab a ucis doi viteji conducători de oaste, pe Avenir şi pe Amesis, tot din pizmă.
Să nu faci farmece, nici descântece, nici să te deprinzi la învăţătura rea, că toate acestea strică Legea. Să nu grăieşti vorbe de ruşine, nici să faci cu ochiul, nici să fii beţiv, că, dintru acestea, se ajunge la desfrânare şi la adulter. Să nu te încrezi în vise, că vrăjitorie faci, ca să nu te amăgeşti pe tine şi pe alţii. Să nu iubeşti aurul, ca nu, în locul lui Dumnezeu, să slujeşti lui Mamona. Să nu fii măreţ, ca un fariseu, că, cel ce se înalţă, se va smeri. Şi cel măreţ, între oameni, urât este înaintea lui Dumnezeu. Să nu fii aspru, nici grabnic, că amândouă duc la desfrânare. Ci, fi răbdător şi blând, întru înţelepciune, pentru că cei blânzi vor moşteni pământul celor vii. Să nu fii îndrăzneţ, că omul îndrăzneţ cade în rele. Să nu cerţi pe slujitorul tău, întru mânia sufletului tău, ca nu cumva să suspine din pricina ta, căci, atunci, va fi asupra ta mânia lui Dumnezeu. Să nu faci nedreptate, zice, nici unui om, ca să nu te blesteme pe tine. Că pe cel ce te blestemă, întru mânia sufletului său, îl va auzi Făcătorul lui.
Pe fraţi şi pe cei de aproape ai tăi să nu-i treci cu vederea, că pe ai tăi, zice, pe cei de o seminţie, să nu-i urăşti. Să nu intri la rugăciune în ziua vicleşugului tău, mai înainte de a îmblânzi mânia ta. Pătimirile cele ce ţi se întâmplă ţie, să le primeşti cu linişte, iar ispitele, fără de necaz, ştiind că plată, de la Dumnezeu, şi se va da ţie, precum lui Iov şi lui Lazăr. Pe cei ce-ţi grăiesc ţie cuvântul lui Dumnezeu, proslăveşte-i şi să-ţi aduci aminte de ei, ziua şi noaptea, să-i cinsteşti pe ei, ca pe nişte mijlocitori buni ai tăi, că unde este învăţătura lui Dumnezeu, acolo şi Dumnezeu este. Să cauţi în toate zilele la feţele sfinţilor bărbaţi, ca să le cinsteşti cuvintele lor şi ca să nu intri în vrajbă cu dânşii aducându-ţi aminte de Core, Datan şi Aviron, care au supărat pe Moise şi i-a înghiţit pământul. Această cale este calea vieţii, despre care am vorbit până acum.
Iară calea morţii este aceea ce se lucrează prin înstrăinarea de cunoştinţa lui Dumnezeu, adică prin faptele cele rele văzute, precum sunt: desfrânările, uciderile, şi celelalte. Iar de voim să ne izbăvim de toate răutăţile acestea ce zac asupra noastră, apoi, să iubim înfrânarea de la mâncare şi băutură, precum a zis Apostolul: "Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi". Iar celor lacomi le zice: "Pântecele lor este Dumnezeul lor şi ruşinea lor este slava lor". Şi iarăşi, prin Proorocul zice Domnul: "Fiţi sfinţi, precum şi Eu sfânt sunt". Aceluia să-I înălţăm slavă, nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele noastre cele bune, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
