Noutăţi

Duminica a șasea după Rusalii - Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Evanghelia Duminicii a 6-a dupa Rusalii descrie minunea vindecarii slabanogului din Capernaum (Matei 9, 1-8). Aceasta Evanghelie ne descopera ca Hristos iarta pacatele si ii daruieste vindecare bolnavului tinand seama de credinta celor care aduc la El pe omul pacatos si bolnav: "Si vazand Iisus credinta lor i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!"

Asadar, Mantuitorul cunoaste nu doar boala celui aflat in suferinta, ci si credinta celor care se roaga pentru vindecarea lui. Din acest motiv, trebuie sa stim ca sunt vindecari daruite de Dumnezeu ca raspuns la rugaciunile altora pentru noi.

Pe de alta parte, rugaciunea altora pentru noi poate reaprinde dorul in noi dupa Dumnezeu atunci cand el dispare, sau poate face ca rugaciunea noastra sa fie mai folositoare, mai fierbinte inaintea lui Dumnezeu. Faptul ca cei patru nu sunt mentionati dupa numele lor, sunt fara nume, arata ca orice persoana se poate ruga pentru noi, poate deveni un mijlocitor inaintate lui Dumnezeu pentru noi. La fel si noi pentru alti semeni.

Hristos il vindeca mai intai pe slabanog de boala sufleteasca prin iertarea pacatelor si apoi il vindeca si de boala trupeasca. Ii spune: "Fiule, iertate iti sunt pacatele tale" si dupa aceea "Ridica-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta". De aici reiese ca este esential ca atunci cand suferim, sa analizam daca la baza bolilor stau pacatele si dupa aceea sa vedem si cauzele trupesti care au dus la aparitia bolii. De multe ori, vindecarea sufletului aduce cu sine si vindecarea trupeasca.

Mantuitorul nu le descopera celor din jur care au fost pacatele care au dus la aparitia bolii. Nici chiar slabanogului nu-i spune. Atat de discret este. El graieste celui bolnav doar atat: Fiule iti sunt iertate pacatele, nu spune care pacate, cand, unde si de ce au fost savarsite. El nu judeca atunci cand iarta, ci deodata vindeca si ridica.

Un alt aspect pe care nu trebuie sa-l trecem cu vederea este acela ca slabanogul se intalneste cu Dumnezeu in suferinta. Remarcam aici ca suferinta poate sa aiba si un rol pedagogic in viata omului. Prin suferinta multi oameni au reusit sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Prin ea multi oameni s-au intors din calea lor pacatoasa catre Dumnezeu sau au intarit unirea cu El.

Au fost si cazuri cand anumiti Parinti cereau de la Dumnezeu din nou boala de care fusesera tamaduiti, pentru ca simteau ca nu se mai bucurau de aceleasi daruri ca atunci cand erau in suferinta. Uneori, printr-o neputinta fizica a omului, marcata de o boala, se poate dezvolta puterea spirituala. Avem exemplul Sfantului Apostol Pavel, care a vindecat o multime de oameni, desi el insusi era bolnav trupeste. El cere de trei ori sa fie vindecat, iar a treia oara i s-a raspuns: „Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune” (cf. II Corinteni 12, 7-9).

Evanghelia din Duminica a 6 a dupa Rusalii nu doreste sa ne opreasca doar la vindecarea de boala trupeasca de care suferea paraliticul, pentru ca nu acesta este ultimul scop al Intruparii Domnului. Sigur ca prin aceasta vindecare, Domnul ne descopera puterea Sa dumnezeiasca, dar ceea ce este cel mai important este eliberarea noastra de pacat si de moarte.

Hristos ne daruieste si astazi tamaduire de bolile sufletesti si trupesti. El este si acum prezent si lucrator in Sfintele Taine ale Bisericii Sale care sunt lucrari de vindecare si mantuire. Sa cautam sa participam cat mai des la sfintele slujbe ca sa ne putem impartasi de puterea Sa dumnezeiasca.