Noutăţi

Predică la Duminica întîi a Sfîntului şi Marelui Post
( a Ortodoxiei )
Despre cinstirea Sfintelor Icoane

Şi vei face doi heruvimi de aur turnat şi îi vei pune pe ei de amîndouă laturile acoperămîntului împăcării.
Mă voi face cunoscut ţie de acolo şi îţi voi grăi între cei doi heruvimi (Ieşire 25, 18-22)

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Pătimirea Sfîntului Mare Mucenic Teodor Tiron

Împărăţind Maximian şi Maximin, împăraţi păgîni, mare primejdie era asupra neamurilor care credeau în Hristos. Căci au trimis porunci înfricoşătoare, iar împreună cu poruncile lor cele păgîneşti şi fără de Dumnezeu, au trimis ighemoni, oameni tirani, cruzi şi fără de omenie prin toată stăpînirea lor, poruncind ca oricare dintre creştini ar voi să se lepede de Hristos, mare cinste şi dregătorii să aibă de la împăraţi. Iar dacă vor fi tari în credinţa lor şi nu vor voi să jertfească zeilor elineşti, au să pătimească munci, pedepse grozave şi cumplite şi cu amară moarte să se omoare.

ÎNALT PREA SFINŢITUL NICOLAE, MITROPOLIT DE MESOGHEA:

,,SUNTEM CONDUŞI SPRE O CATASTROFĂ NAŢIONALĂ”

Interviu acordat lui Dimitris Rizulis

Unul din cei mai dinamici mitropoliţi ai Bisericii Elene, Mitropolitul Nicolae de Mesoghea şi Lavreotiki (care a predat la Harvard şi MIT, a fost colaborator la NASA şi le-a părăsit pe toate pentru a deveni monah) îşi deschide cărţile la «Κυριακάτικη Δημοκρατία» şi susţine că suntem conduşi spre o catastrofă naţională istorică.

Prevede probabil eventuala explozie socială, subliniază că ,,Biserica e datoare să-şi golească conturile şi rezervele”, iar despre arestul preventiv al egumenului Efrem declară că unii au pornit să lovească Biserica, dar au înjunghiat Justiţia.

Căderea Protopărintelui nostru Adam şi căderea noastră din fiecare zi

“Asa cum stim, primii oameni n-au tinut porunca lui Dumnezeu si au cazut, iar aceasta cadere i-a pus intr-o postura dificila. De aceea s-au grabit sa-si ascunda greseala si pe ei insisi de la fata lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu a adus la lumina ceea ce ei se straduiau sa tina in ascuns, au alunecat intr-o alta greseala si mai mare.

Dar inainte sa trec mai departe, as dori sa adaug la acest aspect cateva lucruri pe care le consider foarte necesare. Atunci cand au cazut, primii oameni ar fi putut sa reactioneze in urma­toarele trei moduri...

Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul Magnesiei

Duminica în care se face pomenirea celei de-a doua ânfricoșătoarei veniri întru slavă, a Domnului nostru Iisus Hristos.

“Dupa cele doua pilde din duminicile trecute, pilda Vamesului si a Fariseului si pilda Fiului risipitor, dumnezeiestii parinti au randuit in aceasta duminica pomenirea celei de-a doua venire a Domnului, pentru ca nu cumva omul, afland din acele pilde despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu, sa traiasca fara nici o grija, spunandu-si:

“Dumnezeu este iubitor de oameni! Daca ma voi departa de pacat, indata voi dobandi totul”.

“La patruzeci de zile de la Nasterea Sa dupa trup, Hristos a fost dus la templu, asa cum cerea legea acelei vremi. Pentru ca acolo, la templu, El a fost intampinat de oameni miscati de Duhul Sfant, dar mai ales pentru ca Simeon L-a primit pe El in bratele sale, venirea lui Hristos la templu s-a numit “Intampinare“. Cuvantul “ipapandi” (intampinare) provine de la verbul “ipandao“, care inseamna a veni in intampinarea cuiva.

Biserica a stabilit ca aceasta mare sarbatoare a lui Hristos si a Maicii Domnului sa fie praznuita pe 2 februarie, pentru ca atunci se implinesc patruzeci de zile de la 25 decembrie, cand se sarbatoreste Nasterea lui Hristos dupa trup. Prin aceasta repartizare a praznicelor imparatesti, timpul anului este impartit si binecuvantat de etapele iconomiei duhovnicesti. In paralel, aceasta impartire ofera omului posibilitatea de a se initia in marea taina a intruparii Fiului lui Dumnezeu Cuvantul.

Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant (Pilde 9, 10)

Iubiti credinciosi,

Cu mila si cu indurarea Preabunului nostru Dumnezeu Cel in Treime inchinat si marit, am ajuns si in anul acesta la praznuirea marilor ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvintatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur. De aceea ne-am adunat astazi la Sfinta Biserica pentru a cinsti dupa cuviinta pe aceasta treime de ierarhi, aparatorii Preasfintei Treimi, pe care ii lauda toata crestinatatea.

Cinstim astazi pe Sfintii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie si Ioan, lauda Ortodoxiei, cununa Bisericii lui Hristos, apostolii pocaintei, talcuitorii cei mai adanci ai Sfintei Scripturi. Laudam astazi pe acesti trei mari ierarhi, invatatori si luminatori ai lumii, vase alese ale Sfintului Duh, parinti ai evlaviei noastre, pastori plini de ravna ai crestinilor, dascali ai dreptei credinte, hranitorii saracilor, aparatorii vaduvelor si povatuitorii calugarilor. Sfintii Trei Ierarhi sint cele trei varfuri ale ierarhiei Bisericii Ortodoxe, care au intrecut cu inaltimea vietii si a invataturii lor pe multi si ca niste apostoli dupa Apostoli au stralucit in lume. Toti trei fiind luminati de Duhul Sfint, au avut aceeasi intelegere a Bisericii, au intarit canoanele si invataturile dumnezeiestii Scripturi.

"E bine să ştim, deducând din parabola fiului risipitor, că dacă noi facem un pas către El, El face o sută înspre noi. E oricând gata să ne ierte, să ne cadă pe grumaz, să dea uitării rătăcirile, neroziile şi înstrăinările noastre, să Se bucure de întoarcerea păcătosului cu o bucurie nu mai puţin simplă, sinceră, naivă decât a păstorului care-şi află oaia pierdută ori a femeii care-şi găseşte drahma răzleţită în casă.

Aceasta ne dă curaj şi nădejde! deoarece constatăm că Domnul nostru nu-i un socotitor nemilos, un contabil straşnic, lin spirit dur şi mărunt, un aprig ţinător de minte al răului. Întocmai ca tatăl din parabola risipitorului, e la orice oră din noapte şi zi dispus să ne primească, să ierte, să uite şi prin urmare să se bucure şi să se veselească.

Acesta se născu în Sliven, Bulgaria, la 9 octombrie 1818 din părinţi cucernici. Deprinzând de la părinţii săi evlavia pentru cele dumnezeieşti, mergea adesea la Biserică şi deşi nu fusese la şcoală, învăţă pe de rost multe rugăciuni şi slujbe. Văzându-i înzestrarea, preotului locului îi păru rău că tânărul nu învăţase să scrie şi să citească.

Sfântul Ioan Gură-de-Aur a trăit în veacul al IV-lea d.Hr. S-a născut într-o mare cetate a răsăritului, Antiohia. Acolo a fost hirotonit preot. S-a consacrat predicării cuvântului lui Dumnezeu. Cuvintele care ieşeau din gura lui erau pline de credinţă, iubire şi nădejde în Dumnezeu. Ca aurul alerga cuvântul lui. De aceea a şi fost numit „Gură de Aur”. Toţi îl ascultau cu o mare atenţie. Prin predicile lui cei îndureraţi primeau mângâiere, cei săraci şi prigoniţi aflau ocrotire, bogaţii erau învăţaţi să-i iubească pe săraci, conducătorii să fie pentru popor părinţi afectuoşi, poporul să se supună conducătorilor, preoţii să fie la înălţime în conştiinţa poporului. Doisprezece ani a predicat în Antiohia. Faima lui s-a întins pretutindeni. Veneau din diferite părţi ca să-l asculte.

Ortodocşii greci ciprioţi, care trăiesc în partea de nord a Ciprului, ocupat de Turcia, sunt forţaţi să-şi ascundă credinţa lor, şi sunt adevăraţi eroi ai credinţei epocii noastre, declară Mitropolitul de Tamassos şi Oreini, Înaltpreasfinţitul Isaia, care este în vizită la Moscova în cadrul activităţii comemorative ruso-elenice „De la Naştere la Înviere”.