Noutăţi
Edictul de la Mediolan favoriza creștinismul și deschidea calea pentru primul stat creștin din istorie
Într-adevăr, conform părerii predominante în cercetarea istorică, Constantin cel Mare s-a născut în Naiso din Moesia Superioară, în actualul oraș Niș din Serbia, nu înainte de anul 280, probabil în 288, ca fiu al ofițerului roman Constanțiu Chlor, apoi ajuns cezar și împărat și al grecoaicei Elenei din orașul Drepano din Bitinia, care a fost numit apoi de împăratul Constantin cel Mare, fiul ei, Elenopoli, în cinstea ei.
În cadrul întoarcerii progresive a lui Constantin cel Mare către creștinism până când a ajuns apărător și binefăcător al Bisericii și până la declararea creștinismului drept religie oficială a marelui Imperiu roman, adică până la întemeierea primului stat creștin din istorie...
Continuare»
În fiecare an, pe 21 mai, creştinătatea cinsteşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, ca pe nişte Apostoli ai creştinismului. Anul acesta este un an jubiliar: se împlinesc 1700 de ani de la Edictul de la Milan. Asemenea Sfinţilor, documentul are semnificaţie istorică, contemporană, provocatoare şi europeană.
Motivele pentru care cei doi sunt cinstiţi ca nişte Apostoli sunt numeroase. Încerc o trecere rapidă în revistă a câtorva, care au avut un impact major asupra creştinismului. Sf. Elena a găsit lemnul Sf. Cruci pe care a fost Răstignit Domnul (de aceea a fost supranumită şi Elena Crucii) şi a iniţiat construcţia câtorva biserici în locurile de importanţă maximă: Mormântul de la Ierusalim, Bethleem, Muntele Măslinilor (locul unde Hristos ne-a învăţat „Tatăl nostru“) etc. Dar ea a fost şi sfetnicul creştin al fiului ei, Împăratul Constantin, supranumit cel Mare.
Continuare»
Cuvânt al Sfântului Ioan Gura de Aur la Duminica Slăbănogului
„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani”
(Ioan 5, 5)
Când vorbim despre slăbănogul care pătimea de treizeci şi opt de ani şi zăcea pe patul său la scăldătoarea oilor, aflăm la el o comoară mare.
Această comoară nu o găsim atunci când săpăm în pământ, ci o aflăm dacă cercetăm sufletul acestui bolnav. Găsim o comoară care nu constă în aur, argint sau pietre scumpe, dar care este mult mai preţioasă decât aurul şi decât toată bogăţia.
Ea constă în răbdare, în înţelepciune, statornicie şi o neclintită nădejde în Dumnezeu.
Bogăţia obişnuită este expusă la pânda jefuitorilor, la mâinile tâlharilor, la viclenia slugilor necinstite, şi dacă ea scapă de toate aceste primejdii, totuşi, adeseori, aduce proprietarului ei tot felul de nenorociri, prin faptul că ridică asupra lui zavistnici, şi pricinuieşte furtuni şi neplăceri de tot felul.
Continuare»
In urma tulburărilor raportate în țări precum Egipt, Siria și Libia, numărul real al crestinilor care părăsesc lumea musulmană a atins un nivel record.
Potrivit Open Doors SUA, cel puțin 100 de milioane de creștini, din 65 de țări, sunt prigoniți.
În noua sa carte, „Rastignit din nou”, Raymond Ibrahim scrie că creștinii din Siria sunt amenintati cu răpirea, jaful și decapitarea. El raportează că regiunile și orașele care au fost odată populate cu creștini sunt acum golite.
Continuare»
Denumirea sărbătorii în calendarul creștin ortodox este Aducerea moaștelor Sf. Ierarh Nicolae din Mira Lichiei în orașul Bari (9/22 mai), iar în calendarul popular sărbătoarea poartă denumirea Sf. Nicolai de Vară.
Acest sfînt este numit în popor diferit: ‒ Sf. Nicolae (ori Nicolae Făcătorul de minuni), Sîn Nicoară, pe cînd în calendarul ortodox – Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei din Lichia. Antroponimul Nicolae provine din grecescul Nicolaos (compus din cuvintele niкe – victorie și laos – popor, însemnînd „învingător de popor”, fiind unul dintre cele mai îndrăgite și mai răspîndite nume în antichitate, obicei păstrat pînă în zilele noastre.
Continuare»
Mitropolitul Augustin de Florina: Cuvânt la Duminica Mironosiţelor
Iubiţii mei, religia noastră nu este o poveste, o minciună. Este unicul adevăr în lume. Nu o zicem noi; o demonstrează faptele, istoria celor douăzeci de veacuri. Este arborele pe care nu l-a sădit omul, ci Dumnezeu. Şi tot arborele pe care îl va sădi Dumnezeu, toţi dracii nu vor putea să-l dezrădăcineze. Îşi vor rupe securile de el, dar rădăcina lui rămâne nedezrădăcinată.
Continuare»
Sfinţii Cuvioşi Noi Mucenici Eftimie, Ignatie şi Acachie
Pe parcursul mai multor secole Sfântul Munte a fost loc de pocăinţă şi mîntuire pentru mii de oameni. În perioada timpurilor grele de robie turcească mulţi s-au îndreptat spre mănăstiri pentru îndrumări duhovniceşti. Aceasta a rezultat cu numeroşii noi mucenici, mulţi dintre care au trecut la religia islamică, dar realizînd gravitatea păcatului lor, s-au pocăit şi au căutat o cale de a dovedi dragostea lor pentru Hristos. Trei dintre aceşti noi mucenici - Eftimie, Ignatie şi Acachie – sunt pomeniţi împreună pe data de 1/14 mai, deoarece au trăit în aceleaşi timpuri, părăsindu-l pe Hristos pentru islam, dar pocăindu-se şi trăind în ascetism în Sfântul Munte, la Schitul Înaintemergătorului al Mănăstirii Iviru, ulterior au mărturisit pe Hristos prin mucenicie. Fie ca sfinţii mucenici Eftimie, Ignatie şi Acachie să mijlocească pentru noi toţi şi să ne ajute! Amin!
Continuare»
Minunatul, vestitul şi marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Diocleţian, s-a născut în Capadocia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţat, din tinereţe, în dreapta credinţă. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia în Palestina, fiind cu neamul de acolo şi având acolo multe averi şi moşteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şi, îmbrăţişând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.
Continuare»
„Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întărit.”
(Cântarea 1-a, Canonul Sf. Paști)
Hristos a Înviat!
Cristo è risorto!
Hristos Anesti!
Cristus ist vidergheboren!
Crist has risen!
Христос воскресе!
ÎNVIEREA LUI LAZĂR ŞI INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM
Betania-Ierusalim, Betleem-Betania
Încă de la început am afirmat că există o strânsă legătură între sărbătoarea învierii lui Lazăr şi intrarea triumfătoare a lui Hristos în Ierusalim. Învierea lui Lazăr a fost preînchipuirea învierii cea de a treia zi a lui Hristos şi a învierii de obşte a oamenilor, iar primirea triufală a lui Hristos în Ierusalim s-a datorat tocmai faptului că iudeii trăiau încă sub impresia acestui fapt nemaiauzit.
Într-o predică rostită în duminica Floriilor, Sfântul Chiril al Alexandriei se referă la legătura, dar şi la diferenţa dintre cele două sărbători împărăteşti. Ieri, spune el, adică în sâmbăta lui Lazăr, sărbătorea Betania, iar astăzi, E Continuare»
Randuiala tipicului bisericesc prevede ca in aceasta a patra Duminica a marelui Post sa fie citite Pericopele de la Matei IV, 25-V si Marcu IX, 17-23.
Cer voie sa ma opresc, in acest scurt cuvant de invatatura asupra referatului din Evanghelia Sfantului Marcu, depasind insa textul prescris cu inca un verset, al 24-lea. Pentru ca tocmai el mi se pare esential si de natura a ne permite sa dezvaluim, in parte, misterul credintei, care va constitui insasi tema vorbirii noastre de astazi. Continuare»
BUNA VESTIRE - „Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac”
Credinţă şi iubirePrima duminică din Postul Paştelui a fost închinată biruinţei Ortodoxiei asupra iconoclasmului. Săptămâna care a trecut a însemnat urcarea unei noi trepte în efortul duhovnicesc de înălţare şi purificare sufletească, spre marea sărbătoare a Învierii Domnului.
Duminica a 2-a din Post ne propune o temă nouă, un motiv de meditaţie plecând de la una din marile minuni ale Mântuitorului: vindecarea slăbănogului din Capernaum, minune relatată de Evanghelistul Marcu.
Una dintre nenumăratele minuni ale Domnului. Câte oare vor fi văzut contemporanii Săi? La câte vor fi fost martori şi vor fi povestit mărturisind lumii, aşa cum evanghelistul Marcu are grijă să amintească: „ Asemenea lucruri n-am văzut niciodată!”. Patru tineri au adus la Iisus pe prietenul lor care era paralizat, pentru ca să fie vindecat. Când au văzut însă mulţimea adunată puhoi în jurul casei în care se afla Iisus şi uşa blocată de oamenii care vroiau să-L vadă şi să-L audă mai bine, cei patru nu s-au descurajat.
<< 44 45 46 47 48 49 50 51 52 < Pagina 53 din 107 > 54 55 56 57 58 59 60 61 62 >>
