Noutăţi

Justinian cel Mare, împăratul care nu dormea niciodată

Imperiul Bizantin atrage irezistibil şi fascinează pentru totdeauna pe cei care-i cercetează istoria. O civilizaţie creştină de 1.000 de ani, fără de care nu s-ar putea imagina lumea aşa cum este astăzi.  Epoca glorioasă a lui Justinian cel Mare, încoronat împărat al Bizanţului la 1 august 527, a lăsat urme pe care nici măcar cei 1.500 de ani care au trecut de-atunci nu le-au putut şterge. Politica, arta, dreptul şi teologia europeană vor rămâne poate pentru totdeauna marcate de o epocă în care meritocraţia a răpus favoritismul, iar munca şi înţelepciunea găseau o rezolvare potrivită oricărei probleme

  Continuare»

  Continuare»

Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvant despre vindecarea slăbănogului din Capernaum

„Iudeii, chinuiţi de răutate, voind să-L învinuiască, au făcut, chiar fără voia lor, să strălucească minunea. Iar Domnul, iscusit fiind, S-a folosit de invidia lor spre a face vădită minunea.” „Trupul lui Hristos împiedica pe oameni să-L socotească Dumnezeu. Dar Domnul nu-i ceartă, ci, prin minunile Sale, caută să-i ridice şi să le înalţe gândul.” „Nu trebuie să te mânii dacă e hulit Dumnezeu. Hula nu-1 pricinuieşte nici o vătămare lui Dumnezeu; ci, dimpotrivă, cel ce-L huleşte, acela se răneşte.” „Omul care se îndreaptă datorită fricii se întoarce iute iarăşi la răutatea lui”.

  Continuare»

Sfântul Prooroc Ilie este unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, trimişi vreodată de El pe acest pământ. S-a născut în Tezva Galaadului (de unde numele de Tezviteanul) cu aproape opt sute de ani înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, într-o familie evlavioasă şi credincioasă unicului Dumnezeu. Tatăl său, Sovac, a văzut la naşterea lui, îngerii Domnului, înfăşurându-l în flăcări de foc şi hrănindu-l cu văpaie.

  Continuare»

Pe vremea împărăţiei păgânului împărat Iulian, depărtatul de Dumnezeu, s-a ridicat de la dânsul o cumplită prigoană împotriva creştinilor, ca un vifor şi furtună, încât s-a tulburat toată lumea. El dăduse poruncă, trimiţând ighemoni aspri în toată stăpânirea Romei, prin toate ţările şi cetăţile, ca toţi creştinii din toată seminţia şi neamul, bărbaţi şi femei de toată vârsta, să fie daţi fără de milă la moarte amară prin chinuri. Cu o nedreaptă poruncă ca aceea, acel împărat urâtor de Dumnezeu, Iulian, a stricat legile cele drepte şi a umplut Răsăritul şi Apusul de sângele creştinilor, pe care-l vărsa fără cruţare, întărâtându-se cu mânie şi cu vrajbă împotriva lui Hristos şi a robilor Lui.  Continuare»

Impactul emoţional de la începutul relatării este foarte mare deoarece cei doi demonizaţi ne sunt prezenţaţi ca nişte oameni foarte cumpliţi, care ieşeau din morminte nelăsând pe nimeni să treacă pe calea aceea. Punând stăpânire pe aceşti oameni, satana vrea să-i facă primejdioşi pentru semenii lor, să-i facă incapabili să trăiască în comunitate. Diavolul îi îndepărtează pe oamenii pe care îi stăpâneşte, atât de Dumnezeu cât şi de semenii lor.  Continuare»

Icoana Maicii Domnului numită "Prodromița" este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate în Schitul românesc Prodromu, în Sfântul Munte Athos. Prăznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12/25 iulie, cu priveghere de întreaga noapte.

  Continuare»

CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae:

Vindecarea aproapelui prin rugăciunea altora

Duminica a IV-a după Rusalii (Vindecarea slugii sutaşului)

“Rugaţi-vă unii pentru alţii“ (Iacob 5, 16)

“Sfânta Scriptură ţine în mare cinste rugăciunea. Pe fiecare pagină vorbeşte despre puterea şi roadele rugăciunii. În rugăciune se înfăptuieşte legătura omului credincios cu Dumnezeu. Pentru omul care se află în starea de rugăciune, Dumnezeu nu mai este numai o temă de gândire, ci o realitate prezentă în faţa lui. În momentele de rugăciune creştinul nu este singur, chiar dacă nu e în legătură cu nimeni dintre oameni, ci vorbeşte cu Dumnezeu, mai bine zis este în dialog cu Dumnezeu, întrucât nu numai el vorbeşte către Dumnezeu, ci şi Dumnezeu vorbeşte către el, răspunzând cu făgăduinţele, cu asigurările şi cu mângâierile Lui la cererile celui ce se roagă, la grijile şi la durerile acestuia.

  Continuare»

Au trecut doi ani de când la Mănăstirea „Sfânta Maria“ de la Techirghiol, în arşiţa verii toride de la ţărmul mării, avea să plece la ceruri părintele veşniciei întrezărite într-o clipă, unul din cei de pe urmă mari duhovnici ai acestui neam. Ajungând la Techirghiol, te întâmpină astăzi chilia devenită muzeu a părintelui, după care, oprindu-te fie şi pentru o clipă la mormântul permanentei privegheri, asculţi mărturiile care parcă nu se mai termină, ale celor care şi astăzi sunt mângâiaţi de părintele tuturor celor necăjiţi. Lângă lespedea rece a mormântului străjuit de flori proaspete, oamenii se roagă tămâind locul în care părintele nu conteneşte să ne dăruiască lumină, credinţă şi o nemărginită dragoste.  Continuare»

Ştefan Cel Mare şi Sfânt – Purtător de biruinţă şi apărătorul creştinătăţii!

Odrăslit de pămîntul Moldovei, măritul Voievod Ştefan cel Mare a fost numit şi cinstit dintotdeauna de către poporul dreptcredincios: bun, mare şi sfînt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi şi trădători, sfînt pentru lucrarea lui întru apărarea întregii creştinătăţi şi zidirea unui mare număr de biserici şi mînăstiri.  Continuare»

Cuvintele din Evanghelia a 3 după Rusalii ne arată grija ce o poartă Dumnezeu faţă de oameni şi faţă de toată natura. Dar asta nu înseamnă că acestea încurajează lenea şi trândăveala. Creştini trebuie să aibă în vedere grijile spirituale şi nu cele materiale; Ce vom mânca? Ce vom bea? Cu ce ne vom îmbrăca?  Continuare»

Sfinții Apostoli Petru și Pavel, stâlpii Bisericii   Continuare»

Cuvântul dumnezeiesc pe pământul românesc au odrăslit iar Biserica străbună cu Sfinți au împodobit, vrednici luptători s-au arătat Mucenicii și Mărturisitorii care pentru Hristos viața și-au jertfit iar Cuvioșii și Pustnicii întru nevoințe urmând calea Domnului chipuri îngerești au dobândit, Arhiereii și Preoții neîncetat vestind Cuvântul Evangheliei au mărturisit, iar binecredincioșii Voievozi Biserici au înălțat și cu dreptslăvitorii creștini cu râvnă și jertfelnicie credință ortodoxă și țară au apărat, toate cetele Sfinților împreună rugați pe milostivul Dumnezeu să mantuiască sufletele noastre.  Continuare»

Preasfinţiţi arhipăstori, preacinstiţi părinţi, dragi fraţi şi surori!

Pe parcursul a circa doi ani în Siria continuă acţiunile militare. În tot acest timp în ţară au murit zeci de mii de oameni, printre care sunt mulţi bătrâni, femei şi copii – cetăţeni paşnici.

O parte considerabilă a poporului sirian o alcătuiesc ortodocşii: în oraşul Damasc se află centrul uneia din cele mai vechi Patriarhii ortodoxe – a Antiohiei. Actualmente pe străzile acestui oraş, care ţin minte pe apostolul Pavel, jertfele şi trudele sfinţilor din vechime, se varsă sânge omenesc. Pe acest pământ biblic, unde umăr la umăr în pace şi concordie au locuit ortodocşi şi musulmani, astăzi sunt batjocorite relicvele sfinte, sunt  devastate bisericile, creştinii sunt alungaţi din casele lor, sunt prigoniţi, iar deseori sunt torturaţi şi ucişi.

  Continuare»

Biserica Ortodoxă prăznuieşte Duminica Tuturor Sfinţilor în prima Duminică după Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Prin aceasta se arată că rostul venirii Sfântului Duh în lume este sfinţirea oamenilor. Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinţilor imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu înţelegem deplin nici lucrarea Duhului Sfânt în lume şi nici rostul Bisericii lui Hristos, şi anume sfinţirea oamenilor.  Continuare»