Noutăţi

Scrisoare de pocăință a femeii care a încălcat

legea Avatonului Sfântului Munte Athos

În anul 1930 am fost reprezentantul Mănăstirii mele la Sfânta Comunitate. În luna Octombrie a venit la Sfânta Comunitate o scrisoare a domnișoarei[2]…, aleasă Miss Grecia, care spunea astfel:

Din Davos, Elveția…

Cuvioși Părinți, vă mărturisesc din tot sufletul greșeala pe care am săvârșit-o în luna Mai ce a trecut la Mănăstirea Vatoped. Am ajuns acolo cu vaporul logodnicului meu Dl. Moran și s-a întâmplat să fie acolo ancorate și navele de război „Limnos” și „Kilkis”. Atunci vicleanul mi-a insuflat gândul să urc la Mănăstire, deși știam că este interzis pentru femei. Am împrumutat o uniformă de marinar și astfel am intrat (în Mănăstire) împreună cu logodnicul meu, am înconjurat biserica și alte locuri ca un marinar, fără să mă cunoască cineva.

  Continuare»

Cuvânt la Duminica a III-a după Rusalii
(Despre paza minţii şi despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu)

Auzim pe Mîntuitorul zicînd: Dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul cu cît mai mult? (Matei 6, 23). Să înţelegem că această lumină este mintea noastră, căci după mulţi Sfinţi Părinţi mintea este ochiul sufletului. Cînd mintea noastră se va întuneca de păcate, atunci toată aşezarea şi simţurile trupului vor fi întunecate. Căci dacă mintea noastră, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre luminare şi povăţuire la toată fapta bună, va fi întunecată de cele rele, atunci cu cît mai întunecate vor fi poftele trupului nostru, care pururea şi prea lesne se pleacă la păcate.

  Continuare»

Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Onufrie egipteanul.

Acest cuvios Onufrie era din Egipt, petrecând viaţa de obşte, în pustia numită Ermupol a Tiveilor. Şi auzind de viaţa pustnicească a lui Ilie şi a lui Ioan înaintemergătorul, a ieşit din obşte şi a locuit în pustiu, nevăzând om nicidecum timp de 60 de ani. Pe acesta l-a aflat marele Pafnutie, când a mers în pustiul cel mai dinăuntru, ca să ia binecuvântare de la sfinţii bărbaţi. Căci umblând Pafnutie 17 zile, şi sosind la locul acela unde era sfântul Onufrie şi mergând la dânsul l-a rugat să-i spună numele şi toată petrecerea vieţii sale.

  Continuare»

  Continuare»

Părintele Porfirie a fost începutul apropierii mele de cuvioșii bătrâni, atunci când am venit pentru prima oară în Grecia, la vârsta de 19 ani, ca student la Drept. Cuviosul Porfirie nu s-a împăcat foarte bine cu caracterul meu și m-a zorit să-l am duhovnic pe Părintele Iacov Tsalikis din Evvia:

– Acela e un om sensibil, iar tu ai nevoie să-ți legi parcursul tău duhovnicesc de oameni sensibili. Mai treci pe aici din când în când, să mai vorbim.

Pricina pentru care l-am întâlnit atunci pe Părintele Porfirie fusese o problemă pe care o aveam ca student.

Părintele Porfirie se ferea sistematic de orice profetism, deși avea, atât de puternice, harismele înainte-vederii și străvederii. […]

  Continuare»

Duminica Sfinților Părinți, iunie 2014

Către evlavioșii preoți și binecredinciosul popor al Mitropoliei noastre

Iubiți părinți și frați,

S-a încheiat perioada pascală a anului acestuia și trăim de-acum în așteptarea plină de nerăbdare a Cincizecimii. Sufletul ni se mișcă între bucuria Învierii Domnului și nădejdea harului Sfântului Duh. ”Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” Urez tuturor să le fie bogată binecuvântarea Mângâietorului. A trecut și suspansul alegerilor pentru administrația locală și Parlamentul european și, ca întotdeauna, intensitatea disensiunilor dintre noi este urmată acum de provocarea la unitate și efort comun, ca toți laolaltă să facem față agresiunilor unei vieți cotidiene greu de îndurat. Sunt atât de grele problemele noastre, încât probabil cei care au pierdut la alegeri se simt mai ușurați decât cei care au câștigat. Le urăm să aibă putere și succes în misiunea lor.

  Continuare»

Hristos, ,,lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume”, continuă lucrarea de mântuire a oamenilor şi invită, în modurile cele mai diverse, la Biserica Ortodoxă, pe mulţi care au crescut în comunităţi religioase eterodoxe. Aceste situaţii sunt diferite şi se aseamănă – dacă ar sta cineva să le analizeze – cu un covor multicolor datorită modului minunat de manifestare a Harului dumnezeiesc şi al tainei sufletului omenesc.  Continuare»

Cuvânt teologic al Părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a opta după Paşti (a Pogorârii Sfântului Duh)

Duhul Sfânt dăruieşte oamenilor iubirea Sfintei Treimi

Fiul înviat şi înălţat lucrează în noi prin Duhul Sfânt pentru a parcurge şi noi drumul spre starea de fii, în care trupul e schimbat la faţă sau îndumnezeit prin Duhul. Hristos Cel înălţat săvârşeşte în noi această lucrare prin Duhul Său, aşa cum a săvârşit-o şi El în umanitatea Sa cât a fost pe pământ. Duhul Lui ne duce spre starea în care a fost dus trupul lui Hristos prin Înviere, spre starea de fii schimbaţi la faţă cu trupul, străluminaţi, îndumnezeiţi. Lucrarea aceasta a Fiului înălţat prin Duhul este o lucrare de viaţă făcătoare şi sfinţitoare. Aceasta nu o poate face Fiul cu oamenii de pe pământ, rămânând El pe pământ, ci numai după ce a ajuns la capătul deplinei pătrunderi a trupului Lui de Duhul de viaţă Făcător şi Sfinţitor. Lucrarea aceasta sfinţitoare şi de viaţă făcătoare e şi a Fiului şi a Duhului, sau e a Fiului prin Duhul.

  Continuare»

11 iunie 1900: zi de prigoană diocleţiană a puţinilor creştini din China cea mare; zi de furie, de foc şi cutremur. Rebelii „boxeri” şi-au îndreptat furia lor, cu deosebire, împotriva celor aproape 700 de ortodocşi, lovind cu turbare „turma mică” a lui Hristos…

Probabil că aveau multe nemulţumiri faţă de străini şi faţă de diferitele lor „misiuni”, care nu erau totdeauna străine de aspiraţiile şi interesele lumeşti. Însă, mica Biserică Ortodoxă a Chinei, sfântă odraslă a flăcării misionare ruse din epocile mai vechi, a arătat şi a dovedit de timpuriu că singura ei grijă şi lucrare era vestirea şi răspândirea Împărăţiei lui Dumnezeu, iar nu susţinerea „religioasă” a intereselor politice ale unora sau a altora, deşarte şi ademenitoare spre păcat. Astfel, dacă alţii le dăduseră motive de suspiciuni şi nemulţumiri, ortodocşii Îl propovăduiau pe Hristos răstignit şi nimic mai mult.

  Continuare»

  Continuare»

Am auzit această istorioare de la Ieromonahul Teofilact de la Mănăstirea Peșterilor din Pscov, înainte cu puțin de anul 1980. Părintelui Teofilact i-a povestit-o un ofițer cu grad mare al Marinei militare, întâmplare care i s-a făcut pricină să se întoarcă la credință.

În tinerețe era căpitanul unui torpilor ce se afla în Oceanul Pacific. Într-o zi vaporul a ieșit în recunoaștere. Prognozele meteorologice erau bune și nimic neliniștitor nu se prevedea. Dar peste puțină vreme la orizont a apărut mai întâi un nor negru, care a început să se întindă repede. A început să sufle un vânt care progresiv se întețea. A început o furtună neobișnuită. Valuri uriașe au început să lovească vaporul, care se clătina de la stânga la dreapta. Apa a intrat la motor, care s-a oprit și astfel vaporul a rămas fără motor. Iar aceasta însemna moartea tuturor.

  Continuare»

Astăzi comemorăm căderea şi capturarea magnificului oraş creştin al Costantinopolului, capitala de răsărit a Imperiului Roman, de către forţele conduse de sultanul otoman (turc) Mahomed al II-lea. Mahomed (turceşte Mehmet) şi-a luat titlul de „Cuceritorul” ca semn al cuceririi de către turci al celui mai glorios oraş creştin medieval şi ca o recunoaştere a victoriei jihadului otoman asupra creştinătăţii.  Continuare»

Acest sfânt mucenic a fost din Țara Românească, născut din părinți de bun neam și binecredincioși, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea stăpânirii lui Matei Basarab. La câțiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (1654), a venit la domnie în această țară Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne maiputând prididi cu plata haraciului și a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii țărilor creștine din jur și să scape țara sa de sub robia turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci și de tătari, care au biruit pe Mihnea și au făcut, ca și alte dăți, prăpăd și pustiire mare în biata țară, arzând, prădând și omorând, iar la ieșirea din țară au luat cu ei și o mare mulțime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre.  Continuare»

Ochiul este luminatorul trupului

Nu ne-am vazut, dar ne cunoastem si probabil ca ne bucuram si asa. Dar ca bucuria mea sa fie deplina, mi-as fi dorit ca cei ce citesc aceste randuri, de fiecare data sa mearga la Biserica si sa se convinga ca ce scriu este adevarat, ce traiesc este mantuitor. Altfel, vom fi si noi ca niste orbi care auzim (citim) si nu vedem…
Ar trebui sa fie multe pricini de bucurie in viata noastra, insa nu mai vedem lucrurile la adevarata lor valoare. Cautam frumosul in intuneric, trecem cu vederea minunile Domnului cu noi. Multe sunt minunile facute de Mantuitorul inca din trecerea Lui pe acest pamant, dar numai cateva ne sunt amintite, ca sa intelegem ca de aceleasi suferinte suntem incercati si noi.

  Continuare»

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, stăpînind în Rusia iubitorul de Hristos marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun neam, domnul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost năvălire a ismailitenilor contra stăpînirii greceşti de pe acea parte de mare, pentru că, începînd de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos, au robit pămîntul creştin pînă la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpînirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni.  Continuare»