Noutăţi

Vecernia de Luni, din Saptamana Luminata se savarseste in Duminica Pastilor, de obicei la amiaza si este cunoscuta in popor sub denumirea de „a doua Inviere” sau „Invierea mica”. Aminteste de prima aratare a Mantuitorului de dupa Invierea Sa din morti, in chiar ziua Invierii, inaintea ucenicilor, spre seara.
  Continuare»

  Continuare»

  Continuare»

CUVÂNT AL PĂRINTELUI PETRONIU TANASE LA DUMINICA FLORIILOR

“Duminica floriilor este puntea de trecere de la sfintita patruzecime la Saptamana Sfintelor Patimi. Domnul intra in Ierusalim cu intrare smerita si triumfala totodata. Smerita, pen­tru ca „Cel ce are scaun cerul si asternut picioarelor, pamantul” si “Cel purtat de Heruvimi si laudat de Serafimi”, se sme­reste si incaleca pe manz necuvantator. Dar si triumfala, pentru ca multimea poporului recunoaste in Cel ce vine, pe Stapanul vietii si al mortii, iar pruncii cei fara de rautate, simtitori pentru lucrurile cele de taina, Il intampina ca pe un imparat, cu stalpari de finic si cu strigate de “Osana”, asternandu-si inainte-I hai­nele pe cale.

  Continuare»

Ceea ce înfricoşează, cutremură şi resemnează este de obicei evitat. Toate făpturile existente, cunosc din experienţa altora că într-una din zile, vor pleca de pe acest pământ. Părăsirea trupului de către suflet, creştinii o numim despărţire, lumea o numeşte moarte, durere, tristeţe, părăsire pentru totdeauna a acestei lumi, pentru cei depărtaţi de Dumnezeu, tragedie de neînţeles, pentru cei ce au urmat calea vieţii, odihnă şi aşteptare.

  Continuare»

Iubiţi credincioşi,

Dacă aţi ascultat cu atenţie şi evlavie citirea Sfintei Evanghelii de azi, pe lîngă alte sfinte învăţături care izvorăsc din cuvintele Mîntuitorului, aţi auzit şi de cererea celor doi Apostoli, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu. Iată ce au cerut: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stînga Ta întru slava Ta (Marcu 10, 35-37).

Vedeţi, fraţii mei, ispita slavei deşarte cum a îndrăznit a se apropia chiar şi de ucenicii Domnului? Nu este de nici o mirare acest lucru, căci diavolul încă în Rai fiind a ispitit pe protopărinţii noştri Adam şi Eva tot cu ispita mîndriei şi a slavei deşarte. Că auziţi ce spune şarpele Evei: Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mînca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul (Facere 3, 4-5).   Continuare»

Prin purtarea de grija a Preamilostivului Dumnezeu, pasim, cu Duminica de astazi, inchinata cinstirii Sfintei si de Viata Facatoarei Cruci a Domnului, pe cea de-a treia treapta a "scarii duhovnicesti” a Postului Mare, prin care Biserica noastra, cu adanca intelepciune si dragoste, ne inalta sufleteste spre partasia bucuriei si luminii vesnice a Praznicului Invierii Domnului nostru Iisus Hristos.  Continuare»

  Continuare»

Ne găsim astăzi la sfârşitul primei săptămâni a Postului Mare, în Duminica Ortodoxiei sau a dreptei credinţe. În această Duminică, Biserica noastră face amintirea acelei zile în care, cu aproape 1.200 de ani în urmă, Ortodoxia a biruit credinţa cea rătăcită a acelora care erau împotriva cinstirii Sfintelor Icoane şi care ziceau că cinstirea şi închinarea la sfintele icoane ar fi o închinare la idoli, o închinare păgânească şi că icoanele, din această pricină, trebuie scoase din bisericile creştine. În zadar le spuneau creştinii ortodocşi acestor rătăciţi ca cinstind sfintele icoane, nu cinstesc nici lemnul, nici culoarea, ci pe sfântul care este în icoană, căci lupta aceasta a devenit tot mai aprigă.  Continuare»

Postul Sfintelor Pasti incepe anul acesta pe 23 februarie. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.  Continuare»

Evanghelia zilei ne vorbeşte despre iertare, post şi milostenie, trei virtuţi alese prin care putem actualiza harul Botezului, sporind în efortul de sensibilizare morală şi înnoire duhovnicească.

Dacă, prin păcat, am căzut din raiul comuniunii cu Dumnezeu, ca oarecând Adam, suntem chemaţi ca, timp de patruzeci de zile, să creştem duhovniceşte până Îl vom întâlni tainic pe Domnul înviat. Acest lucru este posibil, renunţând la plăceri şi lucruri trecătoare şi făcând investiţii în eternitate.  Continuare»

"Va veni Fiul Omului întru slava Sa" (Matei 25, 31).

Iubiţi fraţi!
Nu de mult L-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos născându-Se în peşteră, înfăşat cu scutece, culcat în iesle, primind asupra Sa o dată cu omenitatea toate neputinţele omeneşti, afară de păcat; nu de mult L-am văzut prigonit de Irod, fugind de sabia ucigaşilor în Egipt, întorcându-Se în Iudeea, necutezând să rămână în ea, sălăşluindu-Se în Nazaret - cetate săracă şi de puţină însemnătate a lipsitului de strălucire ţinut galilean, primind botez deopotrivă cu cei care aveau nevoie de botez, propovăduind pocăinţa şi venirea împărăţiei cerurilor.

  Continuare»

Sfântul Xenofon a fost un nobil bogat, dar iubitor de Dumnezeu și de cele sfinte, și a trăit în Constantinopol în vremea împăratului Iustinian. El a luat-o de soție pe Maria, femeie virtuoasă și iubitoare de Dumnezeu, de la care a avut doi fii, Arcadie și Ioan, pe care i-a trimis la vestita școală de la Beirut, pentru a studia Dreptul.

S-a întâmplat ca Xenofon să se îmbolnăvească foarte grav și a trebuit să-i cheme pe cei doi fii ai săi acasă, în Constantinopol, pentru a le da ultimele sfaturi înainte de a părăsi lumea pământească. Însă, ca prin minune, Xenofon s-a însănătoșit, iar fiii lui au dat slavă lui Dumnezeu, apoi s-au întors la Beirut pentru a-și termina studiile.

  Continuare»

Sfantul Ioan Gura de Aur, incercand sa surprinda drama Intruparii lui Dumnezeu, vorbeste despre logodna din Cer dintre neamul omenesc, omenitate, si Dumnezeu. Cum omenitatea, tradand logodna cea din Rai, decade tot mai mult, iar Dumnezeu tot mai mult incearca sa cheme inapoi, la starea dintai pe oameni. Face dar de indragostit muntii si apele, stelele si norii, mahrama cea de lumina a apusului si cea de borangic a cetei. Dar omenitatea nu s-a lasat sedusa. Apoi Si-a trimis prietenii cei mai buni, profetii si pe cel mai bun dintre prietenii Sai, Ioan Botezatorul. Nici glasurile lor n-au readus in simtiri pe oameni. Apoi, intr-un ultim efort, Dumnezeu L-a trimis pe Insusi Fiul Sau  Continuare»

Faptele bune ca si pacatele, pe care le savarsim cu trupul, sunt vazute de fiecare om in parte. Pe de alta parte, faptele rele, dar mai ales rautatea sufletului sunt ascunse simturilor trupesti si nici nu se vad, nici nu se aud, fiind cu anevoie sa le cunoastem. Astfel, sunt smerenia si mandria, prima fiind o inclinare a sufletului, sfanta si mantuitoare, cealalta fiind o patima a trupului, rea si pierzatoare. Dar, cu greu noi cunoastem cand cineva este mandru sau cand o persoana se smereste cu adevarat.

Mantuitorul Iisus Hristos, cunoscatorul a toate, stiind ca oamenii sunt mult mai inclinati spre mandrie si foarte putini sunt cei care se smeresc, a rostit aceasta pilda pentru a ne descrie pe omul madru si care este rasplata acestuia, apoi ni-l arata pe cel smerit care culege cu vrednicie roadele acesteia.
  Continuare»