Noutăţi
Primirea Botezului nu este deci urmarea unui merit al omului, ci totdeauna un dar al milei şi iubirii de oameni a lui Dumnezeu, arvună a mântuirii. Arvună a harului Sfântului Duh se numeşte această Taină pentru că prin ea Hristos sădeşte în sufletele credincioşilor, în chip tainic, rădăcinile vieţii duhovniceşti. „Ne-am îngropat împreună cu El prin Botez, în moartea (Lui), aşa încât după cum Hristos a înviat din morţi prin mărirea Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii” (Rom. 6, 4).
Glasul Domnului peste ape strigă grăind: „Veniţi de luaţi Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu, a lui Hristos celui ce s-a arătat”.
Continuare»
Cea mai buna dintre vesti
[Evanghelia dupa Marcu, Capitolul 1, versetele 1-13]
“Evanghelie” e un cuvant grecesc. Pe limba noastra, el inseamna “veste buna”.
Veste buna! Cum sa intelegem asta?
Sa zicem ca undeva, departe, in strainatate, intr-un loc rece, neprimitor, se chinuie un om care va e drag. Nu stiti nimic de el. A disparut cu desavarsire. Unde s-o fi afland? Ce este cu el? Traieste? E sanatos? Poate a saracit, duce lipsa de toate cele si-l inconjoara straini, oameni reci si nepasatori. Nu stiti nimic, si va doare inima, tanjeste de dorul lui. Ati vrea sa stiti macar daca mai traieste, dar nu stie nimeni, nu va spune nimeni… Ce amar! Doamne, trimite veste!
Continuare»
Astazi, la opt zile de la Nasterea Sa, Domnul rabda taierea imprejur cea dupa trup, ca implinind Legea, sa dea in laturi randuiala trupeasca a legii vechi si sa aduca in lume o taiere imprejur nefacuta de mana: Taierea-Imprejur cea duhovniceasca a Sfantului Botez, adica "dezbracarea de trupul pacatelor carnii" (Col.2.11). Ca Fiu al Lui Dumnezeu si ca mare intemeietor al Testamentului celui vesnic, o data cu supunerea Sa la randuiala taierii imprejur, Domnul astazi pune capat, deci, legii vechi si face inceput randuielilor Testamentului celui Nou, scris pe tablele inimii oamenilor. Continuare»
Vasile cel Mare (330-379), unul dintre cei trei Parinti capadocieni si singurul care s-a bucurat de cinstea de a fi numit "cel Mare", si aceasta datorita darurilor speciale cu care a fost inzestrat: mare personalitate ecclesiastica, organizator, excelent exponent si aparator al invataturii crestine ortodoxe, parinte al monahismului rasaritean, reformator al liturghiei. S-a nascut la anul 330, in Capadocia, intr-o familie vestita pentru nobletea, bogatia materiala si spirituala si credinta ei cu totul deosebita. Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sf. Macrina cea Batrana, si elev al Sf. Grigorie Facatorul de Minuni. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi alaturi de el: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sf. Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica. Dupa ce a studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, insusindu-si si aprofundand tot ceea ce era mai bun din cultura pagana, revine in tara in 356 si devine profesor de retorica. Continuare»
Duminica după sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este şi ultima duminică din anul acesta, ne înfăţişează două evenimente din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos, şi anume fuga în Egipt a Maicii Domnului împreună cu dreptul Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus, şi împlinirea groaznicei porunci a lui Irod de a ucide pe toţi copiii din Betleem şi împrejurimi, cu scopul de a omorî şi pe Iisus. Continuare»
„În peşteră Te-ai sălăşluit, Hristoase Dumnezeule, ieslea Te-a primit, păstorii şi magii Ţi s-au închinat” (Stihiră la stihoavnă). Văzând neamul omenesc pierind din pricina păcatelor, Fiul lui Dumnezeu Se pogoară pe pământ. „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Unul-Născut…ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere” (Gal. 4, 4-5). Continuare»
Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și Noului An 2016, adresăm tuturor fiilor duhovnicești ai Sfintei noastre Mânăstiri alese doriri de bine, sănătate și mântuire, pace și bucurie dimpreună cu urarea tradițională: La Mulți Ani!
Arhim. Porfirie cu obștea
În această zi suntem în apropierea marelui praznic al Nașterii lui Hristos, care a înnoit lumea. Niciun alt praznic împărătesc nu aduce atâta bucurie în sufletele și în casele noastre ca Nașterea Domnului, spune arhimandritul Ilie Cleopa în volumul "Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an".
"Acum când suntem în ajunul Crăciunului, când dreptul Iosif caută loc de găzduire în Bethleem pentru Fecioară și pentru Prunc și nu găsește, când Fecioara merge în peșteră să nască pe Fiul Lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, să ne silim fiecare și să-i dăm loc de găzduire și de naștere lui Hristos în casele noastre creștinești și în cămara inimilor noastre", spune părintele Ilie Cleopa.
Continuare»
Niciun istoric din lume, scriind despre neamul vreunui om mare, nu a mers atât de mult în trecut, printre strămoşi, căutând pe cel dintâi dintre strămoşi, aşa cum au procedat cei doi evanghelişti, Matei şi Luca, atunci când au scris despre neamul lui Iisus Hristos, despre sfântul lui neam, despre care Proorocul Isaia zice: „Iar neamul Lui cine îl va spune?” (Isaia 3, 8). Continuare»
Subiectul legat de menirea vieţii noastre este foarte serios, deoarece priveşte problema cea mai importantâ pentru om: Care este scopul pentru care ne aflăm pe pământ. Dacă omul va lua o poziţie corectă faţă de subiectul acesta, dacă îşi va afla adevărata sa menire, atunci va putea lua o atitudine corectă şi faţă de problemele particulare ale vieţii sale, precum sunt relaţiile cu ceilalţi oameni, studiile, meseria, căsătoria, zămislirea şi creşterea copiilor. Însă dacă el nu va lua o poziţie corectă faţă de această chestiune fundamentală, atunci va eşua şi în împlinirea scopurilor vieţii sale. Căci, ce sens pot avea aceste scopuri particulare, atunci când viaţa omenească nu are sens în totalitatea ei?
Continuare»
Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinţi simpli, era şi el smerit cu inima şi bun cu viaţa. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, s-a împărtăşit nunţii celei legiuite şi s-a făcut tată de copii. El vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini. Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, cu osârdie slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, care era o cetate vestită a Ciprului, în împărăţia marelui Constantin şi a lui Constantie, fiul său, unde făcea minuni preaslăvite.
Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Pătară, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvântată pereche, petrecând cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfântă - singuri ei fiind rădăcină sfântă - şi s-a făcut cum zice psalmistul : Ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născând pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tâlcuieşte "biruitor de popor"; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii. Continuare»
Datori suntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dânsul, acum se roagă de-a pururea pentru mântuirea şi ocrotirea noastră.
Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osârdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cântări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădându-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osârdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi.
Continuare»
La prăznuirea Sf. M. Mc. Iacov Persul – ocrotitorul ceresc al sfintei noastre mânăstiri, în seara zilei de 9 decembrie, s-a săvârșit Slujba Privegherii iar dimineața, 10 decembrie, sfânta şi dumnezeiasca liturghie a fost săvârșită în biserica închinată Sf.M.Mc. Iacov Persul de către preacuviosul părinte arhimandrit Natanael, alți părinți din obște și alți părinți care au avut evlavia de a cinsti pe cerescul ocrotitor al mânăstirii noastre - Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul. Continuare»
“Astazi, cand Sfanta Biserica o pomeneste pe Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, sa vorbim despre intelepciune cu care era inzestrata şi anume cu o intelepciune duhovniceasca adanca: ea i-a depasit pe cei cinci intelepti in cugetarea despre Dumnezeu. Exista o intelepciune lumeasca, la care referindu-se Sfintii Parinti spun: „Este mai bine sa fii nebun“. Intelepciunea lumeasca este de pilda atunci cand mergi la biserica pentru ca nu ai altceva de facut sau cand dai milostenie pentru ca n-ai unde pune banii etc.
<< 23 24 25 26 27 28 29 30 31 < Pagina 32 din 107 > 33 34 35 36 37 38 39 40 41 >>
