Noutăţi
27 ianuarie/9februarie - Pomenirea aducerii la Constantinopol a moastelor Sfantulu Ierarh Ioan Gura de Aur
Pomenirea acestui mare luminător al Bisericii se săvârşeşte la 13 noiembrie şi la 30 ianuarie, dar în această zi Biserica serbează aducerea cinstitelor sale moaşte din satul Comani, Georgia, unde a trecut la cele veşnice în surghiun, la Constantinopol, de unde păstorise Biserica lui Dumnezeu.
La 30 de ani de la fericita sa adormire, patriarhul Proclu ţinu o predică întru pomenirea părintelui său duhovnicesc. Această predică într-atât aprinse dragostea şi pocăinţa poporului şi a împăratului Teodosie cel Mic faţă de acest mare sfânt ierarh încât cu toţii au dorit aducerea cinstitelor sale moaşte de la Comana la Constantinopol.
Se spune că racla cu sfintele moaşte nu a putut fi clintită de la locul ei până ce împăratul nu a scris o scrisoare sfântului Ioan Gură de Aur însuşi în care îl ruga cu lacrimi să o ierte pe mama sa, Eudoxia, cea care îl urâse şi îl izgonise pe sfântul ierarh, iar de la moartea ei, mormântul ei se cutremura făcând spaimă neasemănată celor ce priveau. Tot în acea scrisoare, fiul împărătesei izgonitoare îl ruga pe sfântul să binevoiască şi să se întoarcă la Constantinopol, scaunul său patriarhal. Când această scrisoare de pocăinţă se puse pe raclă, îndată aceasta se făcu foarte uşoară şi se putu aduce la Constantinopol.
În călătoria spre Constantinopol, săvârşită cu alai mare, cu psalmi, făclii şi tămâieri, mulţi dintre cei bolnavi care se atingeau de ea căpătau pe dată vindecare. Când cinstitele moaşte intrară în Constantinopol, atunci împăratul luându-şi de cap coroana împărătească,îngenunche şi ceru milă şi iertare pentru mama sa:
- Iartă, o, sfinte al lui Dumnezeu, fărădelegea aceleia care te-a nedreptăţit, milostiveşte-te spre dânsa, o, preamilostive; şi precum când trăiai tu, ai împrăştiat şi ai izgonit departe de fiii tăi patima pomenirii de rău cu toată puterea, astfel şi acum, urmând adâncul nepomenirii de rău, iartă fărădelegea maicii mele; şi ca semn că te-ai milostivit spre dânsa şi ai iertat-o, fă să înceteze tremurarea mormântului.
Astfel rugându-se binecredinciosul împărat, din milostivirea sfântului ierarh, se opri cutremurul mormântului Eudoxiei.
Cînd sfântul fu adus în Biserica celor Doisprezece Apostolicu multă cinste, fu aşezat pe scaunul patriarhal, strigând toţi către bunul păstor:
- Ia-ţi scaunul tău sfinte.
Iar trupul fără suflare al sfântului păstor, deschizându-şi gura sa, zise:
- Pace tuturor, dragoste şi milă să fie la tot poporul şi Eudoxiei iertare!
Aducerea cinstitelor moaşte ale sfântului loan Gură de Aur la Constantinopol se întâmplă în anul 438.
+ * + * +
Ca un cer luminos al Bisericii, părinte Hrisostom, îndurând apusul preaaspru al surghiunului, din nou te arăţi astăzi făpturii, bucurându-te, ca un cer neapus. Înfloreşti, înţeleptule, împodobit cu stelele minunilor; porţi pe Hristos ca pe un Soare al dreptăţii, care luminează acum cu făclii întoarcerea ta. Pentru aceasta strigăm; preaînţeleptule Hrisostom preastrălucite, grai de lumină, roagă-te să se mântuiască şi să se lumineze sufletele noastre. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)Sicriul tău, Gură de Aur, izvorăşte în lume, ca un vas cu miresme, miruri dumnezeieşti de minuni şi curgerile tămăduirilor umple de mireasmă sufletele celor ce te cinstesc pe tine. Că îmbogăţit fiind cu miresmele cele fără de materie ale darurilor lui Hristos, dăruieşte bună mireasmă celor ce aleargă la el cu credinţă. Pentru aceasta bucurându-ne de preacinstitele şi sfintele tale moaşte, cu credinţă cerem să se dea sufletelor noastre mare milă. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)
+ * + * +
+ * + * +
+ * + * +
Biserica mănăstirii Sf. Ioan Gură de Aur este închinată Sf. Mucenic Vasilisc, pomenit la 22 mai. Acesta mărturisind fără clintire dreapta credinţă,fu osândit la moarte de către romani. Dorinţa lui era să îşi ia rămas bun de la oraşul său natal, Comani, mai înainte de plecarea sa din lumea aceasta. Pentru ca această dorinţă să fie împlinită, chinuitorii îl puseră să poarte încălţări grele de cupru care înăuntru erau pline de cuie. Astfel îşi săvârşi sfântul mucenic ultima călătorie către satul său iubit, răbdând durerile grozave ale fiecărui pas săvârşit, în tăcere şi rugăciune.
